Testele de microbiom din scaun se comandă astăzi online, ajung acasă prin curier, iar rezultatul este un raport plin de grafice, scoruri și liste de suplimente. Tot mai mulți pacienți îmi aduc la consultație un astfel de raport, cu aceeași întrebare: „ce înseamnă pentru mine?”. Un grup internațional de experți a publicat în The Lancet Gastroenterology & Hepatology un consens despre felul în care ar trebui folosite aceste teste în practica clinică. Mai jos găsiți, pe scurt, ce recomandă consensul și ce înseamnă asta, concret, pentru Dumneavoastră.
Experții consideră că, în acest moment, dovezile sunt insuficiente pentru a recomanda testele de microbiom ca investigație de rutină.[1] Când se face, testul pornește de la o întrebare clinică, îl recomandă medicul sau alt profesionist din sănătate cu drept de practică, iar rezultatul se citește împreună cu simptomele și istoricul Dumneavoastră. Raportul Firmicutes/Bacteroidetes, „indicii de disbioză” și recomandările de tratament sau de suplimente emise de laborator ar trebui, deocamdată, să lipsească din rezultatul testului.[1]
1. Ce este consensul și cine l-a scris
Consensul a reunit 69 de experți din 18 țări: medici, microbiologi, specialiști în ecologie microbiană, biologi computaționali și bioinformaticieni.[1][2] Au lucrat după metoda Delphi: fiecare afirmație a fost votată anonim, iar în textul final au intrat doar cele care au strâns acordul a cel puțin 80% dintre experți.[1][3]
Recomandările sunt grupate pe cinci teme: cerințele minime pentru cine oferă testul, pașii dinaintea testului, metoda de analiză, conținutul raportului și locul testului în practica clinică, azi și în viitor.[1][2]
2. Concluzia principală: încă nu este o investigație de rutină
Pentru pacienți, aceasta este fraza care contează cel mai mult: în prezent, dovezile sunt insuficiente pentru a recomanda folosirea de rutină a testelor de microbiom în practica clinică, iar utilitatea lor trebuie demonstrată prin studii dedicate.[1][2][4] Experții recunosc că datele din raport ar putea fi utile în îngrijirea mai multor boli. Cer însă, mai întâi, studii care să arate că un test pune un diagnostic mai devreme sau prezice răspunsul la un tratament.[1]
Testul are și limite concrete. Nu există încă intervale „normale” stricte pentru abundența bacteriilor și nici o definiție comună a disbiozei.[1][2] Microbiomul diferă mult de la un om la altul și se schimbă odată cu alimentația și medicamentele.[1][2] O fotografie făcută într-o singură zi spune puțin despre cauza simptomelor.
3. Înainte de test: cine îl recomandă și cum vă pregătiți
Testul pornește de la o recomandare clinică. Experții descurajează testul comandat direct de pacient, fără indicație clinică, și sugerează ca solicitarea să vină de la medic sau de la alt profesionist din sănătate cu drept de practică, cum este dieteticianul. Antrenorii personali, coachii, homeopații și osteopații sunt descurajați să recomande astfel de teste.[1][2][3]
În practica mea, atunci când un test are sens, decizia o luăm împreună cu medicul curant, pornind de la o întrebare la care rezultatul poate răspunde.
4. Ce ar trebui să conțină un raport
Consensul descrie ce ar trebui să găsiți într-un raport serios și ce ar trebui să lipsească din el.[1][2] Dacă aveți deja un raport, îl puteți verifica după tabelul de mai jos.
| Ar trebui să apară | Ar trebui să lipsească |
|---|---|
| Analiza prin secvențiere: 16S rRNA sau secvențierea întregului genom (metagenomică) | PCR-ul multiplex sau culturile bacteriene prezentate ca „test de microbiom”: pot fi utile pentru alte întrebări, dar nu înlocuiesc profilul microbiomului |
| Istoricul medical și descrierea protocolului: recoltare, păstrare, extracția ADN, secvențiere, analiză | Raportul Firmicutes/Bacteroidetes |
| Diversitatea microbiană (alfa și beta) și un profil al bacteriilor cât mai detaliat | Orice „indice de disbioză” |
| Comparația cu un grup de control sănătos, potrivit ca vârstă și caracteristici | Intervale „normale” stricte pentru fiecare bacterie |
| Bacteriile care diferă semnificativ față de grupul de control și patogenii cunoscuți | Recomandări de tratament sau de suplimente emise de laborator |
De ce raportul Firmicutes/Bacteroidetes nu mai este recomandat? Descrie bacteriile la un nivel prea general pentru a surprinde diferențele de la un om la altul, iar legătura lui cu sănătatea nu a fost demonstrată.[1][2][3]
Și recomandările din raport? Experții le descurajează explicit. Deciziile de tratament aparțin medicului sau profesionistului care a cerut testul: îngrijirea nu se poate sprijini pe un singur test.[1][2]
5. Teste „din curiozitate” și teste de diagnostic
O analiză a testelor de microbiom vândute în Europa propune o distincție utilă între două categorii.[5][2]
Kituri pentru curiozitate
Descriu microbiomul la un moment dat, fără nicio referire la boli sau la riscul de boală.
Teste de diagnostic
Dispozitive de diagnostic in vitro, marcate CE, folosite pe bază de prescripție; raportul lor ajunge la un profesionist din sănătate.
Dacă un kit cumpărat online promite să explice simptomele sau să găsească „cauza”, verificați în ce categorie se încadrează: orice promisiune legată de boli ține de testele de diagnostic, iar raportul acestora este destinat unui profesionist din sănătate.
6. Ce înseamnă pentru Dumneavoastră
Aveți deja un raport
Îl puteți aduce la consultație. Îl citesc după criteriile consensului: ce metodă s-a folosit, dacă protocolul este descris, ce scoruri conține. Apoi îl punem lângă simptome, jurnalul alimentar și analizele recomandate de medic. Un rând din raport, luat separat, nu pune un diagnostic.
Vă gândiți să faceți un test
Întrebați-vă mai întâi: ce decizie s-ar schimba în funcție de rezultat? Discutați cu medicul curant. Până la recoltare, păstrați medicația și alimentația obișnuite.
Fără test
Ne sprijinim pe diagnosticul pus de medic, pe simptome și pe jurnalul alimentar. Lucrăm cu varietate, fibre crescute treptat, în cantitatea pe care o tolerați, și ajustări individuale, testate pas cu pas.
Sângele în scaun, scăderea în greutate fără explicație sau alte simptome noi care vă îngrijorează se discută cu medicul cât mai curând.[6][7] Pentru ele, testul de microbiom nu este instrumentul potrivit.
Am pornit de la sinteza publicată de Gut Microbiota for Health în martie 2025[2] și am verificat fiecare recomandare în textul integral al consensului.[1] Formulările urmează varianta publicată.
Aveți un raport de microbiom și nu știți ce să faceți cu el?
Îl citim împreună, în contextul simptomelor și al diagnosticului stabilit de medic, iar pașii practici de alimentație îi stabilim după tabloul clinic și îi ajustez după jurnalul Dumneavoastră.
Programați o consultație Citiți și: testele genetice comerciale în boala celiacăSurse
- Porcari S., Mullish B.H., Asnicar F. et al. International consensus statement on microbiome testing in clinical practice. Lancet Gastroenterol Hepatol, 2025 (online decembrie 2024). doi.org/10.1016/S2468-1253(24)00311-X · text integral: pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12343204
- GMFH Editing Team. New international consensus on microbiome testing in clinical practice. Gut Microbiota for Health, martie 2025. www.gutmicrobiotaforhealth.com
- Zorgani A. Clinical context over quick fix: the fresh consensus on microbiome testing. Biocodex Microbiota Institute, aprilie 2025. biocodexmicrobiotainstitute.com
- New Guidelines Set Standards for Microbiota Testing. Clinical Lab Products, decembrie 2024. clpmag.com
- Rodriguez J., Cordaillat-Simmons M., Badalato N. et al. Microbiome testing in Europe: navigating analytical, ethical and regulatory challenges. Microbiome, 2024. doi.org/10.1186/s40168-024-01991-x
- Lacy B.E. et al. ACG Clinical Guideline: Management of Irritable Bowel Syndrome. Am J Gastroenterol, 2021. doi.org/10.14309/ajg.0000000000001036
- Vasant D.H. et al. British Society of Gastroenterology guidelines on the management of irritable bowel syndrome. Gut, 2021. doi.org/10.1136/gutjnl-2021-324598
