Plenitudine după masă, sațietate după câteva înghițituri, o durere sau o arsură „în capul pieptului” care revine săptămâni la rând, iar endoscopia iese normală. Această combinație are un nume: dispepsie funcțională. Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni digestive, cu mecanisme reale, măsurate în studii, și cu un tratament care se face în pași. În acest articol explic ce este, cât de des apare, ce o declanșează, când este nevoie de endoscopie, cum se tratează și ce legătură are cu gastropareza. Despre alimentație am scris separat, în articolul următor.
Dispepsia funcțională este o tulburare a comunicării dintre stomac, duoden și creier: stomacul se adaptează greu la masă și „simte” mai intens decât ar trebui. Diagnosticul se pune după ce medicul a exclus alte cauze, uneori cu endoscopie. Tratamentul se face în pași: explicația bolii și stilul de viață, eradicarea Helicobacter pylori dacă este prezent, medicamente alese după forma bolii, iar alimentația lucrează alături de toate.
1. Ce este dispepsia funcțională
„Dispepsie” înseamnă, literal, „digestie dificilă”. Medicii folosesc termenul pentru patru simptome din partea de sus a abdomenului, între coaste și ombilic:
Legate de masă
- plenitudine după masă, supărătoare, ca și cum mâncarea „stă” în stomac;
- sațietate precoce: vă săturați după câteva înghițituri și nu puteți termina o porție obișnuită.
Durerea
- durere epigastrică, „în capul pieptului”;
- arsură epigastrică, resimțită în aceeași zonă (diferită de arsura din spatele sternului, tipică refluxului).
Dispepsia se numește funcțională atunci când simptomele sunt suficient de supărătoare încât să afecteze viața de zi cu zi, iar investigațiile nu găsesc o boală care să le explice (ulcer, cancer, boală a pancreasului sau a căilor biliare). Criteriile internaționale, numite criteriile Roma, au fost actualizate în 2026 (Roma V). Ele păstrează cele patru simptome și cele două forme ale bolii și renunță, pe cât posibil, la cuvântul „funcțional”, în favoarea termenului tulburare a interacțiunii intestin-creier.[1] Schimbarea are un motiv: „funcțional” era adesea înțeles ca „nimic real”, deși mecanismele bolii sunt măsurabile.
În versiunea anterioară (Roma IV, 2016), simptomele trebuiau să fie prezente în ultimele 3 luni, iar primele simptome trebuiau să fi apărut cu cel puțin 6 luni înainte de diagnostic; în practica medicală curentă, ghidul britanic acceptă pentru diagnostic simptome prezente de 8 săptămâni.[2][3]
2. Cât de frecventă este
În studiul global al Fundației Roma, pe 54 127 de adulți din 26 de țări, dispepsia funcțională a fost găsită la 7,2% dintre participanți; în studiul Roma V din 2026, la 8,1%.[4] Cu alte cuvinte, aproximativ 1 adult din 13. Dacă numărăm orice disconfort din partea de sus a abdomenului, neinvestigat, cifra ajunge la aproximativ 1 din 5 oameni (20,8% într-o meta-analiză).[5] Boala este ceva mai frecventă la femei (de aproximativ 1,2-1,6 ori) și la adulții tineri.[4][5]
3. Cele două forme și bolile care o însoțesc
| Forma | Cum se manifestă | Cât de frecventă, în populație |
|---|---|---|
| Sindromul de distres postprandial | Simptome declanșate de masă: plenitudine, sațietate precoce. | Aproximativ două treimi (66,6%) |
| Sindromul de durere epigastrică | Durere sau arsură în capul pieptului, care nu apare doar după masă. | Aproximativ 15% |
| Ambele forme | Simptome din ambele categorii. | Aproximativ 18% |
Cifrele din tabel vin din populația generală;[4] la pacienții care ajung la gastroenterolog, cele două forme se suprapun mult mai des.[6] Forma contează din două motive: medicul alege tratamentul după ea, iar alimentația are cel mai mult efect pe simptomele legate de masă.
Dispepsia funcțională vine adesea împreună cu alte tulburări digestive: sindromul de intestin iritabil apare la un sfert până la o treime dintre persoanele cu dispepsie în populație (26-37%) și la până la jumătate dintre pacienții din clinicile de gastroenterologie; simptomele de reflux apar la aproximativ o treime.[7][3]
4. De ce apare
Nu există o singură cauză. Studiile au găsit mai multe mecanisme, care se combină diferit de la o persoană la alta:[3]
Stomacul se adaptează greu
În mod normal, partea de sus a stomacului se relaxează când vine mâncarea. La o parte dintre pacienți se relaxează prea puțin. De aici vine senzația de plin după câteva înghițituri.
Sensibilitate crescută
Stomacul și duodenul „simt” mai intens destinderea și anumiți nutrienți, mai ales grăsimile. O cantitate normală de mâncare este resimțită ca prea mult.
Golire mai lentă, la unii
La aproximativ un sfert până la o treime dintre pacienții evaluați în centre specializate (23-35%), stomacul se golește mai încet decât normal, dar legătura cu simptomele este slabă.[8]
Pe lângă aceste mecanisme, câțiva factori cresc riscul de a face boala:
- o gastroenterită în trecut (toxiinfecție alimentară, „viroză”): riscul de dispepsie funcțională în lunile următoare crește de aproximativ 2,5 ori;[9]
- anxietatea: într-un studiu suedez pe 10 ani, persoanele anxioase la începutul studiului au avut un risc de câteva ori mai mare de a face dispepsie în anii următori;[10]
- cu efect mai mic: sexul feminin, fumatul, antiinflamatoarele nesteroidiene (ibuprofen, diclofenac și altele) și infecția cu Helicobacter pylori.[5][3]
Legătura cu anxietatea merge în ambele sensuri, iar boala nu este „în cap”: stomacul și creierul comunică permanent, prin nervi și hormoni, iar tulburarea acestei comunicări are efecte reale, măsurabile.
5. Semnele care cer consult fără amânare
- dificultate la înghițire sau senzația că mâncarea se oprește în piept;
- scădere în greutate pe care nu v-ați propus-o;
- vărsături care se repetă;
- anemie descoperită la analize;
- o formațiune pe care o simțiți în abdomen;
- rude apropiate cu cancer de stomac sau de esofag.
Vărsăturile cu sânge sau cu aspect de zaț de cafea și scaunele negre, lucioase, ca păcura, înseamnă sângerare digestivă: sunați la 112 sau mergeți la Urgențe.[11][3]
6. Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul se pune pe baza simptomelor, după ce medicul a exclus alte cauze, cu investigațiile potrivite fiecărui caz. Endoscopia este necesară doar în anumite situații, descrise mai jos.
| Investigația | Când și de ce |
|---|---|
| Endoscopia digestivă superioară | Ghidul american și canadian o recomandă de la 60 de ani în sus; ghidul britanic și NICE, de la 55 de ani când există și scădere în greutate, iar la orice vârstă când apare dificultatea la înghițire. Consensul european din 2021 notează că ghidurile folosesc praguri între 45 și 60 de ani, după riscul local de cancer gastric.[11][12][13] La majoritatea persoanelor cu simptome dispeptice, endoscopia nu găsește o leziune care să le explice (în jur de trei sferturi până la patru cincimi); cele mai frecvente descoperiri sunt esofagita de reflux (aproximativ 13-15%) și ulcerul (aproximativ 5-8%), iar cancerul este rar, sub 0,5% la persoanele fără semne de alarmă.[14] |
| Testul pentru Helicobacter pylori | Sub pragul de vârstă și fără semne de alarmă, strategia obișnuită este „testare și tratament”: un test neinvaziv (test respirator sau antigen din scaun), urmat de tratament dacă este pozitiv. Cum se pregătește testul am explicat în articolul 1: Helicobacter pylori și ulcerul.[3][11] |
| Testul pentru boala celiacă | Boala celiacă nu este mai frecventă la persoanele cu dispepsie decât în populația generală (în jur de 1-1,5%). Ghidul britanic recomandă testul la cei care au și simptome de intestin iritabil; în orice caz, testul se face înainte de orice dietă fără gluten.[15][3] |
| Testul de golire gastrică | Medicul îl cere doar când suspectează gastropareză, de exemplu la vărsături repetate sau la diabet (vezi secțiunea 9). |
7. Tratamentul, pas cu pas
Tratamentul îl stabilește medicul, în funcție de forma bolii, de rezultatele investigațiilor și de celelalte diagnostice. Mai jos descriu logica pașilor, fără doze:
În studiile pentru dispepsia funcțională, aproximativ 4 din 10 pacienți care primesc placebo raportează o ameliorare.[23] Simptomele rămân reale. Cifra arată altceva: orice tratament, inclusiv o dietă sau un supliment, trebuie comparat cu placebo înainte de a fi recomandat, iar relația de încredere cu medicul face parte din tratament.
8. Cum evoluează în timp
Dispepsia funcțională evoluează de obicei în valuri: perioade mai bune alternează cu perioade mai grele. În studiile care au urmărit aceleași persoane timp de 10-12 ani, aproximativ două treimi dintre cei cu simptome le aveau în continuare la final, adesea sub altă formă (de exemplu, simptomele se mutau spre intestin), iar o treime până la 40% nu mai aveau simptome.[24] Boala nu scurtează viața, dar îi scade calitatea.[3] De aceea, obiectivul tratamentului este controlul simptomelor și o viață cât mai normală, inclusiv la masă, nu „vindecarea” ei cu orice preț.
9. Dispepsia funcțională și gastropareza
Gastropareza înseamnă golirea mult întârziată a stomacului, documentată printr-un test, iar simptomele ei seamănă mult cu cele ale dispepsiei funcționale. Un studiu american mare a arătat cât de apropiate sunt: la retestare după 48 de săptămâni, 42% dintre pacienții cu gastropareză ar fi fost clasificați ca dispepsie funcțională și 37% dintre cei cu dispepsie funcțională ca gastropareză, fără diferențe în evoluția simptomelor.[25] Diferența are totuși consecințe practice, mai ales la alimentație: dieta pentru gastropareză (particule mici, fibre reduse) se justifică doar atunci când golirea stomacului este întârziată. Despre gastropareză am scris în articolul 9.
10. Unde își are locul alimentația
Pentru că masa declanșează simptomele la majoritatea pacienților, alimentația face parte din tratament de la primul pas. În practica mea, asta înseamnă un ritm al meselor, o cantitate de grăsime potrivită la fiecare masă și teste individuale, cu dată de sfârșit, pentru alimentele suspecte, în locul unei liste lungi de alimente evitate. Și urmăresc ca alimentația să rămână variată, pentru că restricțiile multiple aduc probleme noi. Detaliile, dovezile și un model de plan pe 3 zile sunt în articolul următor.
Aveți diagnosticul de dispepsie funcțională și nu știți ce să mâncați?
În completarea tratamentului stabilit de medic, vă pot ajuta cu un plan alimentar construit pe simptomele Dumneavoastră: mese la ore fixe, grăsimea împărțită corect, teste individuale în locul listelor de interdicții și reintroducerea alimentelor scoase fără motiv.
Programați o consultație Citiți articolul 8: Alimentația în dispepsia funcționalăSurse
- Törnblom H. et al. Gastroduodenal Disorders. Gastroenterology, 2026. doi.org/10.1053/j.gastro.2026.01.038 · Drossman D.A., Chang L., Tack J. Disorders of Gut-Brain Interaction and the Rome V Process. Gastroenterology, 2026. doi.org/10.1053/j.gastro.2026.02.014
- Stanghellini V. et al. Gastroduodenal Disorders. Gastroenterology, 2016. doi.org/10.1053/j.gastro.2016.02.011 · Rome Foundation. Rome IV Criteria. theromefoundation.org/rome-iv/rome-iv-criteria
- Black C.J. et al. British Society of Gastroenterology guidelines on the management of functional dyspepsia. Gut, 2022. doi.org/10.1136/gutjnl-2022-327737
- Tack J. et al. Functional Dyspepsia and Its Subgroups: Prevalence and Impact in the Rome IV Global Epidemiology Study. Aliment Pharmacol Ther, 2025. doi.org/10.1111/apt.70189 · Sperber A.D. et al. Rome V global epidemiology and validation survey: prevalence of disorders of gut-brain interaction and comparison with the Rome IV global epidemiology study. Gut, 2026. doi.org/10.1136/gutjnl-2026-339666
- Ford A.C. et al. Global prevalence of, and risk factors for, uninvestigated dyspepsia: a meta-analysis. Gut, 2015. doi.org/10.1136/gutjnl-2014-307843 · Barberio B. et al. Systematic review with meta-analysis: global prevalence of uninvestigated dyspepsia according to the Rome criteria. Aliment Pharmacol Ther, 2020. doi.org/10.1111/apt.16006
- Vakil N. et al. Symptom Overlap Between Postprandial Distress and Epigastric Pain Syndromes of the Rome III Dyspepsia Classification. Am J Gastroenterol, 2013. doi.org/10.1038/ajg.2013.89
- Ford A.C. et al. Systematic Review and Meta-analysis of the Prevalence of Irritable Bowel Syndrome in Individuals With Dyspepsia. Clin Gastroenterol Hepatol, 2010. doi.org/10.1016/j.cgh.2009.07.020 · Geeraerts A. et al. Gastroesophageal Reflux Disease-Functional Dyspepsia Overlap: Do Birds of a Feather Flock Together? Am J Gastroenterol, 2020. doi.org/10.14309/ajg.0000000000000619
- Stanghellini V. et al. Risk indicators of delayed gastric emptying of solids in patients with functional dyspepsia. Gastroenterology, 1996. doi.org/10.1053/gast.1996.v110.pm8612991 · Sarnelli G. et al. Symptoms associated with impaired gastric emptying of solids and liquids in functional dyspepsia. Am J Gastroenterol, 2003. doi.org/10.1111/j.1572-0241.2003.07389.x
- Futagami S., Itoh T., Sakamoto C. Systematic review with meta-analysis: post-infectious functional dyspepsia. Aliment Pharmacol Ther, 2015. doi.org/10.1111/apt.13006
- Aro P. et al. Anxiety Is Linked to New-Onset Dyspepsia in the Swedish Population: A 10-Year Follow-up Study. Gastroenterology, 2015. doi.org/10.1053/j.gastro.2015.01.039
- Moayyedi P. et al. ACG and CAG Clinical Guideline: Management of Dyspepsia. Am J Gastroenterol, 2017. doi.org/10.1038/ajg.2017.154
- NICE CG184. Gastro-oesophageal reflux disease and dyspepsia in adults: investigation and management. nice.org.uk/guidance/cg184 · NICE NG12. Suspected cancer: recognition and referral. nice.org.uk/guidance/ng12
- Wauters L. et al. United European Gastroenterology (UEG) and European Society for Neurogastroenterology and Motility (ESNM) consensus on functional dyspepsia. United European Gastroenterol J, 2021. doi.org/10.1002/ueg2.12061
- Ford A.C. et al. What Is the Prevalence of Clinically Significant Endoscopic Findings in Subjects With Dyspepsia? Systematic Review and Meta-analysis. Clin Gastroenterol Hepatol, 2010. doi.org/10.1016/j.cgh.2010.05.031 · Vakil N. et al. Cost of Detecting Malignant Lesions by Endoscopy in 2741 Primary Care Dyspeptic Patients Without Alarm Symptoms. Clin Gastroenterol Hepatol, 2009. doi.org/10.1016/j.cgh.2009.03.031
- Ford A.C., Ching E., Moayyedi P. Meta-analysis: yield of diagnostic tests for coeliac disease in dyspepsia. Aliment Pharmacol Ther, 2009. doi.org/10.1111/j.1365-2036.2009.04008.x · Singh A.D. et al. The Prevalence of the Celiac Disease in Patients with Dyspepsia: A Systematic Review and Meta-Analysis. Dig Dis Sci, 2022. doi.org/10.1007/s10620-021-07142-8
- Rane S.V. et al. Effect of moderate aerobic exercises on symptoms of functional dyspepsia. Indian J Gastroenterol, 2021. doi.org/10.1007/s12664-021-01174-8
- Moayyedi P. et al. Eradication of Helicobacter pylori for non-ulcer dyspepsia. Cochrane Database Syst Rev, 2006. doi.org/10.1002/14651858.CD002096.pub4 · Ford A.C. et al. Efficacy of Helicobacter pylori eradication therapy for functional dyspepsia: updated systematic review and meta-analysis. Gut, 2022. doi.org/10.1136/gutjnl-2021-326583
- Sugano K. et al. Kyoto global consensus report on Helicobacter pylori gastritis. Gut, 2015. doi.org/10.1136/gutjnl-2015-309252
- Pinto-Sanchez M.I. et al. Proton pump inhibitors for functional dyspepsia. Cochrane Database Syst Rev, 2017. doi.org/10.1002/14651858.CD011194.pub3
- Ford A.C. et al. Efficacy of psychotropic drugs in functional dyspepsia: systematic review and meta-analysis. Gut, 2017. doi.org/10.1136/gutjnl-2015-310721 · Talley N.J. et al. Effect of Amitriptyline and Escitalopram on Functional Dyspepsia: A Multicenter, Randomized Controlled Study. Gastroenterology, 2015. doi.org/10.1053/j.gastro.2015.04.020
- Pittayanon R. et al. Prokinetics for functional dyspepsia. Cochrane Database Syst Rev, 2018. doi.org/10.1002/14651858.CD009431.pub3 · European Medicines Agency. Metoclopramide-containing medicines (2013). ema.europa.eu - metoclopramid · European Medicines Agency. Domperidone-containing medicines (2014). ema.europa.eu - domperidonă
- Soo S. et al. Psychological interventions for non-ulcer dyspepsia. Cochrane Database Syst Rev, 2005. doi.org/10.1002/14651858.CD002301.pub4
- Bosman M. et al. Placebo response in pharmacological trials in patients with functional dyspepsia - A systematic review and meta-analysis. Neurogastroenterol Motil, 2023. doi.org/10.1111/nmo.14474 · Huang X. et al. Meta-Analysis: Placebo Response and Its Determinants in Functional Dyspepsia. Am J Gastroenterol, 2021. doi.org/10.14309/ajg.0000000000001397
- Ford A.C. et al. Fluctuation of gastrointestinal symptoms in the community: a 10-year longitudinal follow-up study. Aliment Pharmacol Ther, 2008. doi.org/10.1111/j.1365-2036.2008.03813.x · Halder S.L. et al. Natural History of Functional Gastrointestinal Disorders: A 12-year Longitudinal Population-Based Study. Gastroenterology, 2007. doi.org/10.1053/j.gastro.2007.06.010 · Olafsdottir L.B. et al. Natural History of Functional Dyspepsia: A 10-Year Population-Based Study. Digestion, 2010. doi.org/10.1159/000243783
- Pasricha P.J. et al. Functional Dyspepsia and Gastroparesis in Tertiary Care are Interchangeable Syndromes With Common Clinical and Pathologic Features. Gastroenterology, 2021. doi.org/10.1053/j.gastro.2021.01.230
