Pe 2 octombrie 2026, Asociația Americană de Diabet (ADA) și Asociația Europeană pentru Studiul Diabetului (EASD) au publicat noul lor consens comun despre îngrijirea adulților cu diabet de tip 2, simultan în Diabetes Care și Diabetologia.[1][2] Documentul actualizează versiunea din 2022 și privește diabetul dincolo de glicemie: inima, rinichii, ficatul, greutatea și masa musculară intră în același plan de îngrijire. Mai jos găsiți, pe scurt, ce recomandă consensul, ce spune despre alimentație și mișcare și ce înseamnă asta, concret, pentru Dumneavoastră.
Consensul recomandă ca fiecare persoană cu diabet de tip 2 să primească terapie nutrițională personalizată, reevaluată periodic, și așază țintele de greutate la același nivel cu țintele de glicemie.[1] Alimentația, mișcarea de pe parcursul întregii zile, somnul și renunțarea la fumat sunt descrise ca fundația tratamentului, nu ca un adaos. Medicamentele care protejează inima și rinichii intră în discuție mai devreme, posibil chiar de la diagnostic, iar alegerea lor aparține medicului.[1]
1. Ce este consensul și cine l-a scris
Potrivit celei de-a 11-a ediții a Atlasului Federației Internaționale de Diabet, în 2024 aproximativ 589 de milioane de adulți între 20 și 79 de ani trăiau cu diabet, adică unul din nouă.[3] ADA și EASD publică împreună recomandări pentru diabetul de tip 2 din 2006; versiunea anterioară era din 2022.[1][2] Textul din 2026 a fost scris de un grup de 16 specialiști, numiți în număr egal de cele două societăți, din discipline clinice diferite.[1]
Autorii au pornit de la edițiile anterioare și au analizat studiile randomizate, recenziile sistematice și meta-analizele publicate între mai 2022 și decembrie 2025. Au evaluat calitatea dovezilor după metoda GRADE și au prezentat public recomandările-ciornă la congresul ADA din 2026, iar înainte de aprobarea de către comitetele celor două societăți documentul a trecut printr-o evaluare externă.[1]
Consensul se adresează echipei care îngrijește, în SUA și în Europa, adulții cu diabet de tip 2; sarcina nu face obiectul lui.[1] Autorii spun deschis că, acolo unde dovezile au limite, recomandările reflectă și valorile și preferințele grupului.[1]
2. Ce se schimbă față de 2022
| Tema | Ce spune consensul din 2026 |
|---|---|
| Obiectivul îngrijirii | De la controlul glicemiei la îngrijirea diabetului și a afecțiunilor asociate: inima, rinichii, ficatul, plămânii, funcția fizică, starea psihică și cogniția.[1] |
| Greutatea | Țintele de greutate, indiferent de calea prin care sunt atinse, contează la fel de mult ca țintele de glicemie.[1] |
| Stilul de viață | Un cadru „pe 24 de ore”, cu cei 5 S: statul în picioare, pașii, efortul aerob, exercițiile de forță și somnul.[1][2] |
| Medicația | Inhibitorii SGLT2 și terapiile pe bază de GLP-1 se folosesc mai devreme, posibil chiar de la diagnostic; la persoanele care au și boală cardiovasculară, boală cronică de rinichi sau insuficiență cardiacă, combinația lor se ia în calcul de timpuriu.[1][2] |
| Controalele | Pe lângă ochi, picioare și rinichi, se evaluează, după caz, insuficiența cardiacă, ficatul gras (MASLD), apneea în somn, sănătatea psihică și cea orală.[1][2] |
| Masa musculară | La scăderile mari în greutate, îndrumare pentru un aport adecvat de proteine și pentru exerciții de forță.[1] |
| Comunicarea | Un limbaj neutru, fără stigmă, bazat pe fapte, centrat pe persoană și pe ce funcționează deja.[1] |
3. Țintele: glicemie, tensiune, greutate
Hemoglobina glicată (HbA1c)
Pentru majoritatea adulților, o țintă rezonabilă este în jur de 6,5-7% sau mai jos. O țintă de 6,5% sau mai jos poate fi potrivită când diabetul e tratat doar prin stil de viață sau cu medicamente care nu dau hipoglicemie, precum și, după consens, la cei diagnosticați înainte de 40 de ani. Când există fragilitate, speranță de viață limitată sau complicații avansate, țintele pot fi mai puțin stricte.[1][4]
Senzorul de glicemie
Dacă purtați un senzor, ținta generală este ca, în peste 70% din timp, glicemia să stea între 70 și 180 mg/dL.[1][4]
Ținta potrivită pentru Dumneavoastră o stabilește medicul, în funcție de vârstă, de alte boli, de tratament și de riscul de hipoglicemie. Consensul amintește și că depistarea diabetului este recomandată tuturor adulților de la 35 de ani, iar la orice vârstă se ia în calcul la cei cu suprapondere sau obezitate care au încă un factor de risc.[1][7]
4. Alimentația în consens
Terapia nutrițională medicală înseamnă un plan alimentar personalizat. Consensul o descrie ca parte integrantă a tratamentului, cu rol dovedit în controlul glicemiei și în reducerea complicațiilor, și recomandă să fie oferită tuturor persoanelor cu diabet de tip 2, cu reevaluare periodică.[1]
Nu există un raport de glucide, proteine și grăsimi potrivit pentru toată lumea. Planul pune accent pe alimentele cu beneficii dovedite, le limitează pe cele cu efecte nocive documentate și ține cont de preferințele Dumneavoastră, ca noile obiceiuri să se poată păstra în timp. Contează atât calitatea alimentelor, cât și cantitatea.[1]
| Modelul alimentar | Ce arată dovezile, după consens | La ce să fiți atenți |
|---|---|---|
| Mediteranean | Beneficii metabolice și cardiovasculare și glicemie mai bună, chiar fără o scădere mare în greutate. La persoanele cu boală coronariană, a redus evenimentele cardiovasculare majore mai mult decât o dietă săracă în grăsimi. Este modelul de preferat la persoanele cu boală cardiovasculară aterosclerotică.[1][8] | Se adaptează la alimentele, gusturile și bugetul Dumneavoastră. |
| Sărac în glucide | Scade glicemia și greutatea pe termen scurt și poate reduce nevoia de medicamente; avantajul față de alte diete se estompează după aproximativ un an.[1][9] | Dozele de medicamente pot avea nevoie de ajustare; o face medicul. |
| Ketogen | Unele beneficii pe termen scurt pe glicemie și pe sensibilitatea la insulină.[1] | Medicația poate avea nevoie de ajustare: risc de hipoglicemie (la insulină sau sulfonilureice) și de cetoacidoză, mai ales împreună cu inhibitorii SGLT2; ghidul ADA recomandă evitarea dietei ketogene la cei care iau un astfel de medicament.[1][10] |
| Post intermitent (5:2, alimentație restricționată în timp) | Relativ sigur și eficient; în modelul 5:2, două zile pe săptămână, neconsecutive, cu 500-600 kcal; în studiul citat, zilele de post s-au făcut cu înlocuitori de masă, la adulți cu diabet de tip 2 nou diagnosticat. Datele pe termen lung sunt încă puține.[1][11] | Greu de menținut; precauție la insulină și la alte medicamente cu risc de hipoglicemie.[1] |
| Dietă hipocalorică structurată, cu înlocuitori de masă | Scădere mare în greutate pe termen scurt și posibilă remisiune (vezi secțiunea 5).[1] | Menținerea pe termen lung este partea dificilă; se face cu sprijin. |
Comparațiile mari între diete au un numitor comun: efectul asupra glicemiei merge mână în mână cu kilogramele pierdute. O meta-analiză în rețea a 42 de studii randomizate, cu 4 809 persoane cu diabet de tip 2, a comparat 10 tipuri de diete: pe un scor care combină HbA1c și glicemia à jeun, cele mai bune rezultate le-au avut dietele ketogenă, mediteraneană, moderată în glucide și cu indice glicemic scăzut, iar efectul a depins în principal de câte kilograme au pierdut participanții.[1][12] Consensul concluzionează că beneficiile cele mai mari vin din scăderea în greutate menținută și din schimbarea stilului de viață, mai mult decât din compoziția dietei.[1]
Consensul nu recomandă suplimente specifice pentru controlul glicemiei. Pentru pro- și prebiotice, berberină, curcumină, schinduf, okra, propolis sau resveratrol, dovezile sunt neconcludente, iar vitamina D a avut un efect foarte mic asupra HbA1c; suplimentarea ei are sens doar dacă analizele arată un deficit.[1][13] Un deficit confirmat prin analize, de exemplu de vitamina B12 la tratamentul de durată cu metformin, se corectează după indicația medicului.[1]
5. Greutatea, remisiunea și masa musculară
Scăderea în greutate rămâne în centrul tratamentului. Programele intensive de nutriție și mișcare, ca și terapiile noi, permit scăderi mai mari decât în trecut: cu terapiile pe bază de GLP-1, studiile la persoane cu diabet arată în medie 10-15%, iar unii participanți depășesc 15%. O scădere mare crește șansa ca glicemia să revină în limite normale.[1][6] Consensul recomandă să fie luat în calcul un program intensiv de stil de viață, cu o țintă de cel puțin 10% din greutate și cu posibilitatea remisiunii.[1]
Remisiunea este posibilă. În studiul DiRECT, desfășurat prin medicina de familie, un program structurat a dus la remisiunea diabetului la 46% dintre participanți după un an, față de 4% în grupul de control. Programul a combinat oprirea, de către medic, a medicamentelor pentru diabet și tensiune, înlocuirea meselor cu o formulă, reintroducerea treptată a alimentelor și sprijinul pentru menținere. Studiul a inclus 298 de adulți din Marea Britanie, cu diabet diagnosticat de mai puțin de 6 ani, iar faza de scădere în greutate a durat 3-5 luni.[1][14]
Chiar și o remisiune temporară contează. În studiul Look AHEAD, programul intensiv de stil de viață a adus multe beneficii, dar nu a redus evenimentele cardiovasculare în ansamblu.[1][16] Într-o analiză ulterioară, remisiunea, fie și la o singură vizită, s-a asociat cu o frecvență cu 33% mai mică a bolii cronice de rinichi și cu 40% mai mică a bolii cardiovasculare; asocierea a fost cea mai puternică la remisiunile de durată.[1][17]
Factorul cel mai puternic asociat cu remisiunea este numărul de kilograme pierdute, împreună cu mărimea deficitului caloric; contează și cât de bine mai funcționează celulele pancreasului care produc insulina.[1][18][19] Remisiunea merită urmărită și la vârste mai înaintate: în DiRECT, care a inclus adulți între 20 și 65 de ani, vârsta mai înaintată s-a asociat chiar cu șanse mai mari de remisiune la 2 ani.[20]
Masa musculară. Pe tratament cu terapii pe bază de GLP-1 sau după chirurgia metabolică, o parte din kilogramele pierdute vine din masa slabă, adică mușchi, dar și apă, organe și os: în studiul SURMOUNT-1, aproximativ un sfert, iar în alte studii, de la circa 15% până la 40-60%. La persoanele cu diabet de tip 2, o meta-analiză nu a găsit o scădere semnificativă a masei musculare, deși grăsimea a scăzut clar.[1][21][22][23] Ca să se piardă cât mai puțin mușchi, consensul recomandă îndrumare pentru un aport adecvat de proteine și exerciții de forță pe parcursul acestor intervenții și subliniază rolul dieteticianului în echipa de îngrijire, pentru calitatea alimentației și pentru prevenirea deficitelor.[1] Am scris despre acest subiect pe larg în articolul despre alimentația în tratamentul cu agoniști GLP-1.
Menținerea. După atingerea țintei, accentul se mută pe păstrarea rezultatului: la oprirea tratamentului, greutatea revine adesea.[1][24] Într-un studiu observațional la persoane cu risc de diabet, fără legătură cu aceste medicamente, kilogramele recâștigate după o scădere în greutate s-au asociat cu revenirea grăsimii la nivelul inițial, în timp ce masa slabă a rămas sub nivelul de la început.[1][25] Pașii de pregătire sunt în articolul despre oprirea sau reducerea tratamentului cu agoniști GLP-1.
6. Cei „5 S”: mișcarea și somnul, pe 24 de ore
Consensul organizează recomandările pentru mișcare și somn după cinci cuvinte englezești care încep cu „S”. Ideea de bază: glicemia, riscul cardiovascular și forma fizică depind de felul în care se împart statul jos, mișcarea ușoară, efortul și somnul pe parcursul întregii zile, nu doar de antrenamentul din sală.[1]
| „S” | Ce înseamnă, concret |
|---|---|
| Standing: mai mult timp în picioare | Statul jos prelungit se întrerupe cu pauze scurte de mers sau cu exerciții simple; într-un studiu la persoane cu diabet de tip 2, 3 minute de mers ușor sau de exerciții simple la fiecare 30 de minute au redus creșterea glicemiei de după masă cu aproape 40%.[1][26] |
| Stepping: pași | Numărul de pași se mărește treptat. În studii observaționale mari, fiecare 1 000 de pași în plus pe zi s-a asociat cu un risc de deces cu 15% mai mic; beneficiul crește până la circa 6 000-8 000 de pași pe zi după 60 de ani și 8 000-10 000 la persoanele mai tinere.[1][27][28] |
| Sweating: efort aerob | Cel puțin 150 de minute pe săptămână de efort moderat spre viguros (sau, la persoanele mai antrenate, cel puțin 75 de minute de efort viguros), împărțite în cel puțin 3 zile, cu sesiuni de aproximativ 30 de minute.[1][10] |
| Strengthening: forță | Exerciții de forță de 2-3 ori pe săptămână, cu intensitate crescută treptat, după toleranță; încurajate în mod special în timpul scăderii în greutate.[1][10] |
| Sleep: somn | Durata, calitatea și ora de culcare contează. Ajută un program de somn constant, mai puține ecrane și lumină puternică seara și renunțarea la cafeină după-amiaza și seara. Într-o meta-analiză, terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie și educația pentru igiena somnului au scăzut HbA1c cu aproximativ 0,4 puncte procentuale.[1][29] |
Antrenamentul regulat scade HbA1c cu aproximativ 0,4-0,7 puncte procentuale, iar în multe analize combinația dintre efortul aerob și exercițiile de forță are cel mai mare efect.[1][30][31] Creșterea treptată a activității nu cere, de regulă, aviz medical; o evaluare medicală înainte este utilă dacă aveți complicații avansate ale ochilor, rinichilor sau nervilor ori insuficiență cardiacă instabilă, dacă vă tratați cu insulină sau dacă ați avut episoade de hipoglicemie.[1]
7. Medicația, pe scurt
Alegerea medicamentelor aparține medicului. Pentru context, iată direcțiile principale din consens:[1]
Protecția inimii și a rinichilor, mai devreme. Pe lângă educație și schimbarea stilului de viață, majoritatea persoanelor cu diabet de tip 2 ar beneficia de un inhibitor SGLT2 și/sau de o terapie pe bază de GLP-1 (agoniștii receptorului GLP-1 și tirzepatida) introduse mai devreme, posibil chiar de la diagnostic, pentru protecția inimii și a rinichilor, în mare parte independentă de efectul asupra glicemiei.[1][2]
Metforminul rămâne o opțiune. Este un medicament eficient, sigur și ieftin, recomandat tradițional ca prim tratament. Beneficiile pentru inimă și rinichi ale celorlalte două clase au apărut și la persoanele care nu luau metformin, așa că ele se pot folosi independent de el; dovezile vin însă din analize pe subgrupuri, iar unii medici aleg să-l păstreze în schemă. Metforminul poate scădea în timp vitamina B12, de aceea ea se verifică periodic.[1][32]
Inhibitori SGLT2. Înainte de un post prelungit sau de o dietă foarte săracă în glucide (de exemplu ketogenă), discutați cu medicul: în aceste situații, ca și înaintea unei intervenții chirurgicale sau în timpul unei boli acute, medicul poate opri temporar medicamentul, pentru a preveni cetoacidoza, o complicație rară.[1][33] Semnele ei sunt greața sau vărsăturile, durerea de burtă, setea foarte mare, respirația rapidă și adâncă, confuzia, somnolența sau oboseala neobișnuită și mirosul dulce sau fructat al respirației. Glicemia poate fi normală sau doar puțin crescută. Dacă apar, contactați medicul fără întârziere sau mergeți la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe, chiar dacă glicemia nu este mare.[33][34]
Insulină sau sulfonilureice. O dietă nouă, postul intermitent sau o creștere bruscă a efortului pot scădea glicemia prea mult; dozele le ajustează medicul.[1]
Terapii pe bază de GLP-1. Greața, vărsăturile, diareea sau constipația apar mai ales la început și la creșterea dozei și, de regulă, se reduc cu timpul. Ajută mesele mai mici, oprirea la prima senzație de sațietate și mai puține alimente grase sau picante; spuneți-i medicului dacă simptomele persistă, pentru că o creștere mai lentă a dozei poate ajuta.[1][35] O durere puternică de burtă sau de spate, care nu trece, poate fi semnul unei inflamații a pancreasului: contactați medicul fără întârziere.[1][35]
8. Ce înseamnă pentru Dumneavoastră
Ați primit recent diagnosticul
Este un moment bun pentru a construi obiceiurile noi și pentru a stabili, împreună cu medicul, ținta de greutate. Consensul recomandă educația pentru autoîngrijire la diagnostic, anual, la apariția unei complicații noi și la orice schimbare importantă în îngrijire.[1][10]
Sunteți pe tratament cu un agonist GLP-1 sau cu tirzepatidă
Mâncați mai puțin, așa că fiecare masă trebuie să aducă proteine, vitamine și minerale. Urmărim împreună aportul de proteine și exercițiile de forță, ca să păstrați cât mai mult din masa musculară.
Vă gândiți la dieta săracă în glucide, la cea ketogenă sau la post intermitent
Pot funcționa, dacă sunt structurate și le puteți menține. Discutați întâi cu medicul, mai ales dacă luați insulină, sulfonilureice sau un inhibitor SGLT2; la inhibitorii SGLT2, ghidul ADA recomandă evitarea dietei ketogene.[1][10]
Aveți și ficat gras sau boală de rinichi
În ficatul gras, consensul recomandă scăderea în greutate ca țintă principală, pe fundația schimbării stilului de viață, și încurajarea mișcării.[1] În boala cronică de rinichi, aportul de proteine urmează ținta stabilită de medic pentru stadiul bolii, inclusiv în timpul tratamentului cu un agonist GLP-1. Detalii în articolele despre alimentația în ficatul gras și alimentația în boala cronică de rinichi.
În practica mea, construiesc planul alimentar pornind de la diagnosticul și tratamentul stabilite de medic, de la analizele recente și de la jurnalul Dumneavoastră alimentar. Stabilim împreună obiective concrete și măsurabile și le revedem la fiecare control. Orice îmbunătățire contează: consensul recomandă explicit evitarea abordării „totul sau nimic”.[1]
Am citit textul integral al consensului, publicat cu acces liber în Diabetologia,[1] și am verificat cifrele în sursele originale. În septembrie 2026, ADA și EASD au publicat separat și un consens pentru diabetul de tip 1 la adulți,[36] care nu face obiectul acestui articol.
Ați primit diagnosticul de diabet de tip 2 sau vi s-a schimbat recent tratamentul?
Construim împreună planul alimentar pornind de la indicațiile medicului: ținta de greutate, proteinele, mesele și mișcarea, ajustate după jurnalul Dumneavoastră.
Programați o consultație Citiți și: alimentația în tratamentul cu agoniști GLP-1Surse
- Davies M.J., Aroda V.R., Bajaj M. et al. Management of type 2 diabetes, 2026. A consensus report by the American Diabetes Association (ADA) and the European Association for the Study of Diabetes (EASD). Diabetologia, 2026. doi.org/10.1007/s00125-026-06855-7 · Davies M.J. et al., publicat simultan în Diabetes Care, 2026. doi.org/10.2337/dci26-0141
- American Diabetes Association. Leading Diabetes Organizations Publish Joint Consensus Report on the Management of Type 2 Diabetes. Comunicat de presă, 2 octombrie 2026. diabetes.org
- Genitsaridi I. et al. 11th edition of the IDF Diabetes Atlas: global, regional, and national diabetes prevalence estimates for 2024 and projections for 2050. The Lancet Diabetes & Endocrinology, 2026. doi.org/10.1016/S2213-8587(25)00299-2
- American Diabetes Association Professional Practice Committee. 6. Glycemic Goals, Hypoglycemia, and Hyperglycemic Crises: Standards of Care in Diabetes-2026. Diabetes Care, 2026;49(Suppl 1). doi.org/10.2337/dc26-S006
- American Diabetes Association Professional Practice Committee. 10. Cardiovascular Disease and Risk Management: Standards of Care in Diabetes-2026. Diabetes Care, 2026;49(Suppl 1). doi.org/10.2337/dc26-S010
- American Diabetes Association Professional Practice Committee. 8. Obesity and Weight Management for the Prevention and Treatment of Diabetes: Standards of Care in Diabetes-2026. Diabetes Care, 2026;49(Suppl 1). doi.org/10.2337/dc26-S008
- American Diabetes Association Professional Practice Committee. 2. Diagnosis and Classification of Diabetes: Standards of Care in Diabetes-2026. Diabetes Care, 2026;49(Suppl 1). doi.org/10.2337/dc26-S002
- Delgado-Lista J. et al. Long-term secondary prevention of cardiovascular disease with a Mediterranean diet and a low-fat diet (CORDIOPREV): a randomised controlled trial. The Lancet, 2022. doi.org/10.1016/S0140-6736(22)00122-2
- Apekey T.A. et al. Comparison of the Effectiveness of Low Carbohydrate Versus Low Fat Diets, in Type 2 Diabetes: Systematic Review and Meta-Analysis of Randomized Controlled Trials. Nutrients, 2022. doi.org/10.3390/nu14204391
- American Diabetes Association Professional Practice Committee. 5. Facilitating Positive Health Behaviors and Well-being to Improve Health Outcomes: Standards of Care in Diabetes-2026. Diabetes Care, 2026;49(Suppl 1). doi.org/10.2337/dc26-S005
- Guo L. et al. A 5:2 Intermittent Fasting Meal Replacement Diet and Glycemic Control for Adults With Diabetes: The EARLY Randomized Clinical Trial. JAMA Netw Open, 2024. doi.org/10.1001/jamanetworkopen.2024.16786
- Jing T. et al. Effect of Dietary Approaches on Glycemic Control in Patients with Type 2 Diabetes: A Systematic Review with Network Meta-Analysis of Randomized Trials. Nutrients, 2023. doi.org/10.3390/nu15143156
- Farahmand M.A. et al. What is the impact of vitamin D supplementation on glycemic control in people with type-2 diabetes: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trails. BMC Endocr Disord, 2023. doi.org/10.1186/s12902-022-01209-x
- Lean M.E. et al. Primary care-led weight management for remission of type 2 diabetes (DiRECT): an open-label, cluster-randomised trial. The Lancet, 2018. doi.org/10.1016/S0140-6736(17)33102-1
- Lean M.E. et al. 5-year follow-up of the randomised Diabetes Remission Clinical Trial (DiRECT) of continued support for weight loss maintenance in the UK: an extension study. The Lancet Diabetes & Endocrinology, 2024. doi.org/10.1016/S2213-8587(23)00385-6
- The Look AHEAD Research Group. Cardiovascular Effects of Intensive Lifestyle Intervention in Type 2 Diabetes. N Engl J Med, 2013. doi.org/10.1056/NEJMoa1212914
- Gregg E.W. et al. Impact of remission from type 2 diabetes on long-term health outcomes: findings from the Look AHEAD study. Diabetologia, 2024. doi.org/10.1007/s00125-023-06048-6
- Kanbour S. et al. Impact of bodyweight loss on type 2 diabetes remission: a systematic review and meta-regression analysis of randomised controlled trials. The Lancet Diabetes & Endocrinology, 2025. doi.org/10.1016/S2213-8587(24)00346-2
- Retnakaran R. et al. Baseline determinants of remission of type 2 diabetes in response to short-term insulin-based therapy: The pivotal role of beta-cell function. Diabetes Obes Metab, 2023. doi.org/10.1111/dom.15073
- Thom G. et al. Predictors of type 2 diabetes remission in the Diabetes Remission Clinical Trial (DiRECT). Diabet Med, 2021. doi.org/10.1111/dme.14395
- Look M. et al. Body composition changes during weight reduction with tirzepatide in the SURMOUNT-1 study of adults with obesity or overweight. Diabetes Obes Metab, 2025. doi.org/10.1111/dom.16275
- Neeland I.J. et al. Changes in lean body mass with glucagon-like peptide-1-based therapies and mitigation strategies. Diabetes Obes Metab, 2024. doi.org/10.1111/dom.15728
- Anyiam O. et al. How do glucagon-like Peptide-1 receptor agonists affect measures of muscle mass in individuals with, and without, type 2 diabetes: A systematic review and meta-analysis. Obesity Reviews, 2025. doi.org/10.1111/obr.13916
- Quarenghi M. et al. Weight Regain After Liraglutide, Semaglutide or Tirzepatide Interruption: A Narrative Review of Randomized Studies. J Clin Med, 2025. doi.org/10.3390/jcm14113791
- Yates T. et al. Impact of weight loss and weight gain trajectories on body composition in a population at high risk of type 2 diabetes: A prospective cohort analysis. Diabetes Obes Metab, 2024. doi.org/10.1111/dom.15400
- Dempsey P.C. et al. Benefits for Type 2 Diabetes of Interrupting Prolonged Sitting With Brief Bouts of Light Walking or Simple Resistance Activities. Diabetes Care, 2016. doi.org/10.2337/dc15-2336
- Banach M. et al. The association between daily step count and all-cause and cardiovascular mortality: a meta-analysis. European Journal of Preventive Cardiology, 2023. doi.org/10.1093/eurjpc/zwad229
- Paluch A.E. et al. Daily steps and all-cause mortality: a meta-analysis of 15 international cohorts. The Lancet Public Health, 2022. doi.org/10.1016/S2468-2667(21)00302-9
- Mostafa S.A. et al. The effect of non-pharmacological sleep interventions on glycaemic measures in adults with sleep disturbances and behaviours: A systematic review and meta-analysis. Diabetes and Vascular Disease Research, 2025. doi.org/10.1177/14791641241307367
- Michielsen M. et al. The effect of exercise characteristics on HbA1c and other cardiovascular risk factors in adults with type 2 diabetes: a systematic review and meta-analysis of randomised controlled trials. Cardiovasc Diabetol, 2025. doi.org/10.1186/s12933-025-03048-1
- Umpierre D. et al. Physical Activity Advice Only or Structured Exercise Training and Association With HbA1c Levels in Type 2 Diabetes. JAMA, 2011. doi.org/10.1001/jama.2011.576
- American Diabetes Association Professional Practice Committee. 9. Pharmacologic Approaches to Glycemic Treatment: Standards of Care in Diabetes-2026. Diabetes Care, 2026;49(Suppl 1). doi.org/10.2337/dc26-S009
- European Medicines Agency. SGLT2 inhibitors: referral (Article 20), EMA/142655/2016. 2016. ema.europa.eu
- NHS. Side effects of empagliflozin. nhs.uk
- NHS. Semaglutide: a medicine to manage type 2 diabetes or treat obesity. nhs.uk
- Holt R.I.G. et al. The management of type 1 diabetes in adults. The updated 2026 consensus report by the American Diabetes Association (ADA) and the European Association for the Study of Diabetes (EASD). Diabetologia, 2026. doi.org/10.1007/s00125-026-06833-z
