Conceptul FODMAP a fost publicat în 2005 de cercetătorii Universității Monash din Australia, ca ipoteză despre carbohidrații care fermentează rapid în intestin, formulată inițial în legătură cu boala Crohn.[1] În cei douăzeci de ani care au urmat, dieta Low FODMAP a devenit dieta cu cele mai multe studii în sindromul de intestin iritabil (IBS).[2][3] În ultimii ani s-au adăugat câteva lucruri noi: criteriile de diagnostic Rome V, primul studiu randomizat la femeile cu endometrioză, date despre microbiom pe termen lung și un ghid nou pentru copii. În acest articol vă spun, pentru fiecare, ce este demonstrat, ce rămâne de confirmat și cum folosesc aceste date în practică.
- Ce a rămas neschimbat
- Locul dietei în ghidurile pentru adulți
- Criteriile Rome V (2026): ce s-a schimbat la diagnostic
- Endometrioza și simptomele digestive
- Microbiomul, pe termen scurt și pe termen lung
- Probioticele alături de dietă
- Testele care ar prezice răspunsul la dietă
- Copiii și adolescenții
- Boala inflamatorie intestinală în remisie
- Ce înseamnă toate acestea în practică
Dieta Low FODMAP rămâne intervenția alimentară cu cele mai multe dovezi în sindromul de intestin iritabil. Se face în trei faze, alături de un dietetician: restricție timp de 2-6 săptămâni, reintroducere pe grupe, apoi personalizare. Studiile recente adaugă trei lucruri: rezultatele bune pe termen lung se asociază cu parcurgerea reintroducerii, dieta poate ajuta și simptomele digestive din endometrioză, iar la copii varianta strictă nu este recomandată de rutină.
1. Ce a rămas neschimbat
FODMAP este prescurtarea din engleză pentru un grup de carbohidrați cu lanț scurt (oligozaharide, dizaharide, monozaharide și polioli) care se absorb greu sau incomplet în intestinul subțire. Acești carbohidrați atrag apă în intestin, iar în colon fermentează și produc gaze. La persoanele cu un intestin mai sensibil, aceste efecte, normale în sine, se simt ca durere, balonare și tranzit modificat.[4]
Structura dietei este aceeași de la început, iar ghidurile o descriu la fel:[2][5]
Reintroducerea
Dacă simptomele s-au ameliorat, grupele de FODMAP se testează pe rând, ca să aflăm care vă deranjează și în ce cantitate.
Personalizarea
Rămân limitate doar alimentele și porțiile care produc simptome. Restul revin în alimentație, pentru o dietă cât mai largă.
Am descris fazele pe scurt în ghidul complet al dietei Low FODMAP și pe larg, câte un articol pentru fiecare: etapa de eliminare, reintroducerea și personalizarea pe termen lung. Mai jos mă ocup doar de ce s-a schimbat și de întrebările pe care le aud cel mai des de la pacienți.
2. Locul dietei în ghidurile pentru adulți
Formularea „dietă de primă linie, cu nivel de evidență A” nu apare în ghidurile actuale. Ghidurile în vigoare sunt mai nuanțate și merită citite exact:
| Ghidul | Ce recomandă | Cât de puternică este recomandarea |
|---|---|---|
| Colegiul American de Gastroenterologie (ACG, 2021) | O încercare limitată în timp, pentru ameliorarea simptomelor. Consideră necesar un dietetician instruit în patologia digestivă, ca opinie a experților, nu ca rezultat de studiu.[5] | Condiționată; dovezi de calitate foarte scăzută |
| Societatea Britanică de Gastroenterologie (BSG, 2021) | Dietă de a doua linie, după sfaturile alimentare de bază; condusă de un dietetician instruit, cu reintroducere după toleranță.[4] | Slabă; dovezi de calitate foarte scăzută |
| NICE, institutul britanic pentru standarde în sănătate | Când simptomele persistă după sfaturile generale; recomandată doar de un profesionist cu experiență în dietetică.[7] | Recomandare de practică |
| Asociația Americană de Gastroenterologie (AGA, 2022) | Intervenția alimentară cu cele mai multe dovezi; restricție de cel mult 4-6 săptămâni; trimitere la dietetician.[2] | Sfat de bună practică, fără grad formal |
În 2025, o meta-analiză în rețea a dietelor folosite în IBS, care a pus față în față studiile randomizate disponibile, a confirmat că cele mai multe dovezi există pentru dieta Low FODMAP. Alte variante, precum dieta cu mai puțin amidon și zahăr sau dieta mediteraneană, par promițătoare, dar au fost testate în mult mai puține studii.[3][8]
În studiile de nutriție, participanții știu de regulă ce mănâncă. O „dietă placebo” convingătoare este greu de construit. Ghidul britanic explică nota prin loturile mici, dificultatea de a ascunde tratamentul și diferențele dintre studii.[4] Nota descrie cât de sigură este estimarea, nu dacă dieta funcționează. În practică, înseamnă că o încercăm pe o perioadă stabilită dinainte și, dacă nu aduce beneficiu, trecem la altă opțiune.[2]
3. Criteriile Rome V (2026): ce s-a schimbat la diagnostic
Criteriile Rome sunt standardul internațional după care medicii încadrează sindromul de intestin iritabil. În 2026 a apărut a cincea ediție, Rome V, care înlocuiește criteriile Rome IV din 2016.[8]
Durere sau disconfort abdominal care revine, dar nu este continuu, în medie cel puțin 3 zile pe lună în ultimele 3 luni, legat de cel puțin două dintre:
- scaun (simptomele apar sau se schimbă în legătură cu evacuarea);
- o schimbare a frecvenței scaunelor;
- o schimbare a aspectului scaunelor.
Criteriu de susținere: durerea sau disconfortul nu apar doar în legătură cu menstruația.[8]
Față de Rome IV, se schimbă patru lucruri:
- Disconfortul revine în definiție. Unii pacienți descriu mai degrabă disconfort decât durere. Dacă spuneați „nu mă doare, dar am un disconfort care tot revine”, descrierea aceasta contează acum la diagnostic.
- Pragul de frecvență scade: de la cel puțin o zi pe săptămână la cel puțin 3 zile pe lună.
- Durerea continuă, prezentă zilnic, fără pauze, se deosebește de IBS și cere discutarea altor diagnostice cu medicul.
- Simptomele legate doar de menstruație se deosebesc și ele de IBS, lucru important mai ales la femeile cu endometrioză (secțiunea 4).
Rome V include explicit intervențiile alimentare, între care dieta Low FODMAP, în îngrijirea multidisciplinară, alături de terapiile psihologice orientate pe intestin și de medicație.[8] Diagnosticul îl pune medicul, pe baza simptomelor și a câtorva analize simple. Există însă câteva semne care cer investigații suplimentare înainte de orice schimbare în alimentație.
- sânge în scaun sau scaun negru;
- scădere în greutate pe care nu v-ați propus-o;
- anemie prin lipsă de fier;
- simptome apărute pentru prima dată la o vârstă mai înaintată sau o schimbare recentă și persistentă a tranzitului;
- o formațiune pe care o simțiți în abdomen;
- cazuri de cancer colorectal sau de boală inflamatorie intestinală în familie;
- la femei, balonarea persistentă, pentru care ghidul britanic recomandă investigații care exclud o cauză ovariană.
De cele mai multe ori, aceste semne au o explicație fără gravitate, dar se clarifică întâi cu medicul.[5][4]
4. Endometrioza și simptomele digestive
Multe femei cu endometrioză au și balonare, dureri abdominale sau tranzit neregulat, simptome care seamănă mult cu cele din sindromul de intestin iritabil. În practică văd des această suprapunere, iar întrebarea care urmează este aproape mereu aceeași: poate ajuta dieta? Dovezile s-au adunat în trei pași.
| Studiul | Ce a arătat |
|---|---|
| 2017, Noua Zeelandă analiza datelor unei clinici de IBS | La 160 de femei cu IBS, după 4 săptămâni de dietă Low FODMAP, simptomele intestinale s-au redus cu peste jumătate la 72% dintre femeile care aveau și endometrioză, față de 49% la cele fără endometrioză cunoscută.[9][10] Fiind o analiză retrospectivă, a ridicat o ipoteză, fără să o dovedească. |
| 2025, Universitatea Monash studiul randomizat EndoFOD | 35 de femei cu endometrioză și simptome digestive necontrolate au urmat, pe rând, câte 28 de zile, dieta Low FODMAP și o dietă de control, cu cea mai mare parte a mâncării furnizate de cercetători. Au răspuns 60% dintre ele la dieta Low FODMAP, față de 26% la dieta de control; durerea abdominală, balonarea, aspectul scaunului și calitatea vieții au fost mai bune pe dieta Low FODMAP.[11][10] Autorii precizează că rezultatele trebuie confirmate și în condiții obișnuite, fără mâncare furnizată. |
| 2026, analize ale dovezilor | O recenzie sistematică a găsit puține studii clinice, de calitate diferită, și conchide că dieta poate fi utilă, ghidată de dietetician, la paciente selectate.[10] O analiză a dovezilor despre nutriție în endometrioză precizează că nicio dietă nu tratează endometrioza în sine, că dietele fără gluten, fără lactate sau „antiinflamatoare” nu au susținere din studii de calitate și că dieta Low FODMAP își are locul la simptomele de tip IBS, limitat în timp și cu îndrumare de specialitate.[12] |
Cum folosesc aceste date în practică:
- dieta Low FODMAP poate fi o opțiune când simptomele digestive sunt supărătoare și nu apar doar în jurul menstruației;
- o folosim limitat în timp, cu reintroducere, alături de tratamentul stabilit de medicul ginecolog;
- baza rămâne o alimentație variată, fără excluderi de grupe întregi de alimente „pentru endometrioză”.
5. Microbiomul, pe termen scurt și pe termen lung
Una dintre temerile pe care le aud des este că dieta „strică flora intestinală”. Răspunsul are două părți: ce se întâmplă în primele săptămâni și ce se întâmplă după un an.
Pe termen scurt, bifidobacteriile scad
Mai multe FODMAP-uri, de exemplu fructanii (din grâu, ceapă, usturoi) și galacto-oligozaharidele (din leguminoase), stimulează creșterea bifidobacteriilor.[13][14] Când le reducem, scad și bifidobacteriile: efectul a apărut deja într-un studiu randomizat din 2012 și se regăsește constant în meta-analiza studiilor randomizate. Aceeași meta-analiză nu a găsit o scădere clară a diversității microbiomului sau a acizilor grași cu lanț scurt din scaun.[13][15]
De ce contează bifidobacteriile? Ele produc acetat și lactat, pe care alte bacterii, precum Faecalibacterium sau Roseburia, le transformă în butirat, sursa de energie preferată a celulelor colonului. Bifidobacteriile nu produc ele însele butirat: îl fac posibil, prin această „hrănire încrucișată”.[14]
Pe termen lung, reintroducerea schimbă tabloul
Un studiu de la King’s College London a urmărit 18 pacienți la 12 luni după ce trecuseră prin toate cele trei faze. Două treimi au raportat o ameliorare adecvată a simptomelor. Bifidobacteriile nu mai difereau de nivelul de dinaintea dietei. Acizii grași cu lanț scurt, inclusiv butiratul, erau încă mai scăzuți decât înainte de dietă: efectele asupra microbiomului merită urmărite în continuare.[16]
Două studii publicate în 2024-2025, din Marea Britanie și din Australia, au urmărit pe termen lung pacienții care primiseră educație alimentară de la un dietetician: cel britanic după mai multe luni, cel australian după ani. Aproximativ 6 din 10 au raportat o ameliorare satisfăcătoare a simptomelor.[17][18] În studiul britanic, observațional, parcurgerea reintroducerii așa cum fusese explicată s-a asociat cu ameliorarea simptomelor pe termen lung.[17] În cel australian, puținii pacienți rămași ani de zile pe varianta strictă au avut o calitate a vieții legată de alimentație mai scăzută.[18]
Restricția este o etapă de test, nu o dietă pe viață. După ea urmează reintroducerea, iar scopul final este cea mai largă alimentație pe care o tolerați. Cum se face reintroducerea, grupă cu grupă, am explicat în articolul despre reintroducerea FODMAP.
6. Probioticele alături de dietă
Dacă dieta scade bifidobacteriile, pare logic să le adăugăm sub formă de probiotic. Studiile randomizate care au testat combinația (Londra, 2017; China, 2024) au dat probioticul în același timp cu dieta. În studiul londonez, probioticul cu mai multe tulpini a limitat scăderea bifidobacteriilor, dar nu a adus un beneficiu suplimentar pe simptome față de placebo; nici în studiul chinez combinația nu a ameliorat simptomele mai mult decât dieta singură.[19][15][20]
O meta-analiză în rețea din 2025 a clasat combinația dietă plus probiotic pe primul loc pentru ameliorarea simptomelor, dar cu o marjă de incertitudine foarte mare, așa că întrebarea rămâne deschisă.[21]
Câteva lucruri sunt clare:
- Efectul depinde de tulpină, iar certitudinea dovezilor este, în general, scăzută.[8][4]
- Ghidurile nu sunt de acord între ele: ghidul Societății Britanice de Gastroenterologie acceptă o încercare de cel mult 12 săptămâni, cu oprirea probioticului dacă simptomele nu se ameliorează, iar ghidul NICE cere ca produsul ales să fie luat cel puțin 4 săptămâni, cu urmărirea efectului. Ghidul american ACG (2021) sugerează să nu se folosească probiotice pentru simptomele globale ale sindromului de intestin iritabil (recomandare condiționată, dovezi de calitate foarte scăzută), iar AGA (2020) le recomandă doar în cadrul unui studiu clinic.[7][4][5][22]
- Pentru un anumit moment de început, de exemplu „cu două săptămâni înainte de dietă”, nu există dovezi: studiile de mai sus au dat probioticul odată cu dieta.[19][20]
În practica mea, dacă folosim un probiotic, îl aleg individual, îl trec în schema de suplimente, separat de planul alimentar, și îl evaluăm după o perioadă stabilită de la început.
7. Testele care ar prezice răspunsul la dietă
O parte dintre pacienți nu răspund la dieta Low FODMAP. Un test care să spună dinainte dacă dieta vă va ajuta ar scurta mult drumul, iar cercetătorii îl caută de câțiva ani. Câteva studii mici, de câteva zeci de pacienți fiecare, au găsit profile ale bacteriilor sau ale substanțelor volatile din scaun care se asociază cu un răspuns mai bun.[23] Sunt rezultate interesante, dar încă nevalidate: ghidul AGA precizează că datele sunt insuficiente pentru folosirea de rutină a unor astfel de teste.[2]
Un test apare des în discuție: calprotectina fecală. Ea arată dacă există inflamație în intestin și îl ajută pe medic să deosebească sindromul de intestin iritabil cu diaree de o boală inflamatorie intestinală.[5][4] Calprotectina nu arată dacă dieta Low FODMAP vă va ajuta. Nici profilul microbiomului din scaun nu este, deocamdată, un test validat pentru alegerea dietei: ghidul britanic notează că nu există dovezi concludente pentru un profil microbian specific sindromului de intestin iritabil.[4]
8. Copiii și adolescenții
Pentru un părinte care își vede copilul cu dureri de burtă săptămâni la rând, o dietă cu reguli clare poate părea soluția cea mai la îndemână. Ghidurile de pediatrie sunt însă mai prudente decât cele pentru adulți. În 2025, societățile europeană și nord-americană de gastroenterologie pediatrică (ESPGHAN și NASPGHAN) au publicat primul lor ghid comun pentru tratamentul sindromului de intestin iritabil și al durerii abdominale la copiii de 4-18 ani. Dieta Low FODMAP strictă apare în lista tratamentelor nesugerate, pentru că studiile disponibile nu au permis o concluzie despre eficiență, nici măcar una de certitudine scăzută.[24] Ghidul atrage atenția că dietele restrictive pot cere copiilor un efort disproporționat și se folosesc cu prudență, mai ales când există risc de tulburări de alimentație.[24][25]
Cercetarea continuă. În 2026, un studiu randomizat italian a găsit ameliorarea durerii la mai mulți copii în perioada cu dietă Low FODMAP, mai ales la cei cu durere severă, în timp ce un studiu din Polonia a fost oprit înainte de termen, din cauza dificultăților de recrutare, și nu a arătat o diferență între grupuri la criteriul principal de evaluare. O meta-analiză din același an conchide că dieta poate ameliora durerea în IBS la copii, dar studiile diferă mult între ele și sunt necesare studii mai bune.[26]
La copii nu pornesc de la restricție. Lucrez împreună cu medicul gastroenterolog pediatru: întâi explicăm diagnosticul familiei și aplicăm măsurile generale. Dacă încercăm totuși o restricție, ea este scurtă, țintită și însoțită de urmărirea creșterii.[24][25]
9. Boala inflamatorie intestinală în remisie
O parte dintre persoanele cu boala Crohn sau colită ulcerativă în remisie au în continuare balonare, dureri sau tranzit modificat, fără inflamație activă. În 2026, un consens al Fundației Rome și al Organizației Internaționale pentru Studiul Bolilor Inflamatorii Intestinale (IOIBD) a numit această situație „boală inflamatorie intestinală cu simptome de tip IBS” și a considerat potrivită, printre alte opțiuni, o dietă Low FODMAP pe termen scurt, după ce medicul a exclus obiectiv inflamația.[27] Un studiu randomizat din 2020 arătase deja că mai mulți pacienți au o ameliorare adecvată a simptomelor pe această dietă, fără efect asupra markerilor de inflamație.[28] Dieta ajută simptomele, nu tratează inflamația: tratamentul bolii rămâne cel stabilit de medicul gastroenterolog.
10. Ce înseamnă toate acestea în practică
1. Întâi diagnosticul
Medicul pune diagnosticul și verifică semnele de alarmă. Dieta vine după aceea.
2. Pornim de la ce aveți nevoie
Uneori sfaturile de bază (mese regulate, fibre solubile introduse treptat) sunt suficiente; dacă nu, trecem la dieta Low FODMAP.[4][7]
Dieta nu ajută pe toată lumea. Dacă după perioada stabilită simptomele nu s-au ameliorat, o oprim și căutăm, împreună cu medicul, altă cale: o altă abordare alimentară, medicație sau terapie psihologică orientată pe intestin.[2][5] Despre cum arată concret lucrul cu un dietetician pe această dietă am scris în articolul de ce contează cu cine lucrați.
Vă gândiți la dieta Low FODMAP?
Vă pot ajuta să stabiliți dacă este potrivită în situația Dumneavoastră și să parcurgeți corect cele trei faze, cu scopul unei alimentații cât mai largi, în completarea tratamentului stabilit de medic.
Programați o consultație Citiți despre etapa de eliminareSurse
- Gibson P.R., Shepherd S.J. Personal view: food for thought - western lifestyle and susceptibility to Crohn’s disease. The FODMAP hypothesis. Aliment Pharmacol Ther, 2005. doi.org/10.1111/j.1365-2036.2005.02506.x · Monash University. 20 Years of FODMAP: The Monash discovery that revolutionised IBS care. Monash Lens, 2025. lens.monash.edu/20-years-of-fodmap-the-monash-discovery-that-revolutionised-ibs-care
- Chey W.D. et al. AGA Clinical Practice Update on the Role of Diet in Irritable Bowel Syndrome: Expert Review. Gastroenterology, 2022. doi.org/10.1053/j.gastro.2021.12.248
- Cuffe M.S. et al. Efficacy of dietary interventions in irritable bowel syndrome: a systematic review and network meta-analysis. Lancet Gastroenterol Hepatol, 2025. doi.org/10.1016/S2468-1253(25)00054-8
- Vasant D.H. et al. British Society of Gastroenterology guidelines on the management of irritable bowel syndrome. Gut, 2021. doi.org/10.1136/gutjnl-2021-324598
- Lacy B.E. et al. ACG Clinical Guideline: Management of Irritable Bowel Syndrome. Am J Gastroenterol, 2021. doi.org/10.14309/ajg.0000000000001036
- Monash University FODMAP. Just 2-6 weeks, not a STRICT diet for life. 2015. monashfodmap.com/blog/just-2-6-weeks-it-is-not-diet-for-life_8
- NICE clinical guideline CG61. Irritable bowel syndrome in adults: diagnosis and management. nice.org.uk/guidance/cg61
- Corsetti M. et al. Bowel Disorders. Gastroenterology, 2026. doi.org/10.1053/j.gastro.2026.02.003 · The Rome Foundation. Rome V: A Global Framework for Disorders of Gut-Brain Interaction. theromefoundation.org/rome-v-a-global-framework-for-disorders-of-gut-brain-interaction
- Moore J.S. et al. Endometriosis in patients with irritable bowel syndrome: Specific symptomatic and demographic profile, and response to the low FODMAP diet. Aust N Z J Obstet Gynaecol, 2017. doi.org/10.1111/ajo.12594
- Watrowski R. et al. Low-FODMAP Diet for Gastrointestinal Symptoms in Endometriosis: A Systematic Review. Nutrients, 2026. doi.org/10.3390/nu18132164
- Varney J.E. et al. Clinical Trial: Effect of a 28-Day Low FODMAP Diet on Gastrointestinal Symptoms Associated With Endometriosis (EndoFOD) - A Randomised, Controlled Crossover Feeding Study. Aliment Pharmacol Ther, 2025. doi.org/10.1111/apt.70161
- Baraut M.C. Nutrition and endometriosis: Evidence, limits and clinical perspectives. Clin Nutr ESPEN, 2026. doi.org/10.1016/j.clnesp.2026.102954
- Staudacher H.M. et al. Fermentable Carbohydrate Restriction Reduces Luminal Bifidobacteria and Gastrointestinal Symptoms in Patients with Irritable Bowel Syndrome. J Nutr, 2012. doi.org/10.3945/jn.112.159285
- Rivière A. et al. Bifidobacteria and Butyrate-Producing Colon Bacteria: Importance and Strategies for Their Stimulation in the Human Gut. Front Microbiol, 2016. doi.org/10.3389/fmicb.2016.00979 · Belenguer A. et al. Two Routes of Metabolic Cross-Feeding between Bifidobacterium adolescentis and Butyrate-Producing Anaerobes from the Human Gut. Appl Environ Microbiol, 2006. doi.org/10.1128/AEM.72.5.3593-3599.2006
- So D. et al. Effects of a low FODMAP diet on the colonic microbiome in irritable bowel syndrome: a systematic review with meta-analysis. Am J Clin Nutr, 2022. doi.org/10.1093/ajcn/nqac176
- Staudacher H.M. et al. Long-term personalized low FODMAP diet improves symptoms and maintains luminal Bifidobacteria abundance in irritable bowel syndrome. Neurogastroenterol Motil, 2022. doi.org/10.1111/nmo.14241 · Zhang H., Su Q. Low-FODMAP Diet for Irritable Bowel Syndrome: Insights from Microbiome. Nutrients, 2025. doi.org/10.3390/nu17030544
- Foulkes R. et al. A service evaluation of FODMAP restriction, FODMAP reintroduction and long-term follow-up in the dietary management of irritable bowel syndrome. J Hum Nutr Diet, 2025. doi.org/10.1111/jhn.13393
- Silva H. et al. Dietary Intake, Symptom Control and Quality of Life After Dietitian-Delivered Education on a FODMAP Diet for Irritable Bowel Syndrome: A 7-Year Follow Up. Neurogastroenterol Motil, 2025. doi.org/10.1111/nmo.70116
- Staudacher H.M. et al. A Diet Low in FODMAPs Reduces Symptoms in Patients With Irritable Bowel Syndrome and A Probiotic Restores Bifidobacterium Species: A Randomized Controlled Trial. Gastroenterology, 2017. doi.org/10.1053/j.gastro.2017.06.010
- Liu Y. et al. Effect of the combined intervention of low-FODMAPs diet and probiotics on IBS symptoms in Western China: A randomized controlled trial. Food Sci Nutr, 2024. doi.org/10.1002/fsn3.4057
- Lei Y. et al. Effects of Probiotics and Diet Management in Patients With Irritable Bowel Syndrome: A Systematic Review and Network Meta-analysis. Nutr Rev, 2025. doi.org/10.1093/nutrit/nuae217
- Su G.L. et al. AGA Clinical Practice Guidelines on the Role of Probiotics in the Management of Gastrointestinal Disorders. Gastroenterology, 2020. doi.org/10.1053/j.gastro.2020.05.059
- Bennet S.M.P. et al. Multivariate modelling of faecal bacterial profiles of patients with IBS predicts responsiveness to a diet low in FODMAPs. Gut, 2018. doi.org/10.1136/gutjnl-2016-313128 · Conley T.E. et al. Microbiome-driven IBS metabotypes influence response to the low FODMAP diet: insights from the faecal volatome. EBioMedicine, 2024. doi.org/10.1016/j.ebiom.2024.105282
- Groen J. et al. ESPGHAN/NASPGHAN guidelines for treatment of irritable bowel syndrome and functional abdominal pain-not otherwise specified in children aged 4-18 years. J Pediatr Gastroenterol Nutr, 2025. doi.org/10.1002/jpn3.70070
- Thomassen R.A. et al. An ESPGHAN Position Paper on the Use of Low-FODMAP Diet in Pediatric Gastroenterology. J Pediatr Gastroenterol Nutr, 2022. doi.org/10.1097/MPG.0000000000003526
- Cristofori F. et al. Clinical trial: Efficacy of a Low FODMAP Diet in Paediatric Irritable Bowel Syndrome - A Randomised Crossover Trial With Exploratory Metabolomic Analysis. Aliment Pharmacol Ther, 2026. doi.org/10.1111/apt.70718 · Stróżyk A. et al. Efficacy of a low-FODMAP diet in children with irritable bowel syndrome and functional abdominal pain-not otherwise specified: a randomized controlled trial with early termination. Front Pediatr, 2026. doi.org/10.3389/fped.2026.1809053 · Souza P.H.S.O. et al. Low-FODMAP diet for pediatric patients with disorders of gut-brain interaction: A systematic review and meta-analysis. JPEN J Parenter Enteral Nutr, 2026. doi.org/10.1002/jpen.70135
- Ma C. et al. Recommendations for the Evaluation and Management of Inflammatory Bowel Disease With Irritable Bowel Syndrome-Like Symptoms: A Joint Rome Foundation and International Organization for the Study of IBD (IOIBD) Consensus. Gastroenterology, 2026. doi.org/10.1053/j.gastro.2026.04.008
- Cox S.R. et al. Effects of Low FODMAP Diet on Symptoms, Fecal Microbiome, and Markers of Inflammation in Patients With Quiescent Inflammatory Bowel Disease in a Randomized Trial. Gastroenterology, 2020. doi.org/10.1053/j.gastro.2019.09.024
- Iacovou M., Monash University FODMAP. The low FODMAP diet during pregnancy. 2016. monashfodmap.com/blog/the-low-fodmap-diet-during-pregnancy
