Cicluri care vin când vor, nopți întrerupte de valuri de căldură, somn care se rupe la ora 3, o talie care crește deși cântarul stă pe loc. Perimenopauza este perioada de câțiva ani în care ovarele își încheie activitatea, iar corpul se reașază după un alt echilibru hormonal. Este o etapă normală a vieții, cu mecanisme bine măsurate în studii, cu semne care merită luate în serios și cu opțiuni de tratament pe care le stabilește medicul. Dacă v-ați recunoscut în prima frază, articolul acesta este pentru Dvs.: explic ce este perimenopauza, la ce vârstă apare, cum se manifestă, ce se schimbă în corp dincolo de simptome, cum se pune diagnosticul și ce tratamente există. Despre alimentație am scris separat, în articolul următor.
- Ce este perimenopauza și în ce etape se împarte
- La ce vârstă apare și cât durează
- Cum se manifestă
- Ce se schimbă în corp, dincolo de simptome
- Semnele care cer consult fără amânare
- Cum se pune diagnosticul
- Tratamentul, pe scurt: ce decide medicul
- Monitorizare și analize de urmărit
- Unde își are locul alimentația
Perimenopauza este tranziția de câțiva ani dinaintea ultimei menstruații, cu hormoni care oscilează, nu doar scad. Diagnosticul se pune de obicei clinic, după vârstă și simptome, fără dozări hormonale. Bufeurile trec în timp. Schimbările de compoziție corporală, de os și de profil lipidic rămân, și se instalează exact în acești ani. Tratamentul îl stabilește medicul ginecolog sau endocrinolog; alimentația și mișcarea lucrează alături de el, pe partea care ține de mușchi, os, talie și inimă.
1. Ce este perimenopauza și în ce etape se împarte
Menopauza înseamnă, strict, ultima menstruație, iar ea se confirmă doar privind înapoi, după 12 luni fără sângerare. Perimenopauza (sau tranziția menopauzală) este perioada care o precedă: ovarele răspund tot mai neregulat la semnalele hipofizei, ciclurile devin imprevizibile, iar estrogenii nu scad liniar, ci oscilează, cu vârfuri și prăbușiri de la o lună la alta. De aici vine caracterul capricios al simptomelor din acești ani: o lună aproape nimic, luna următoare tot tabloul.
Un grup internațional de experți a definit etapele în sistemul STRAW+10, referința folosită astăzi în studii și în practică. Criteriile sunt în primul rând menstruale, nu hormonale:[1]
| Etapa | Criteriul menstrual | Ce se vede în analize (doar de sprijin) |
|---|---|---|
| Tranziția timpurie | Lungimea ciclurilor variază persistent cu 7 zile sau mai mult între cicluri consecutive. | Hormonul foliculostimulant (FSH) variabil, în creștere; hormonul antimüllerian (AMH) scade. |
| Tranziția tardivă | Apar intervale fără menstruație de 60 de zile sau mai mult. Durează, în medie, 1-3 ani. | FSH peste 25 UI/L la o recoltare întâmplătoare. |
| Postmenopauza timpurie | 12 luni de la ultima menstruație. | FSH crescut stabil, estradiol scăzut stabil. |
Un detaliu pe care îl explic des în practică: FSH oscilează atât de mult în acești ani, încât o singură valoare „normală” nu exclude perimenopauza, iar una crescută nu o confirmă singură. Ghidul britanic NICE recomandă ca, la femeile de 45 de ani sau peste, perimenopauza să fie identificată fără analize de laborator, pe baza modificărilor ciclului și a simptomelor.[2]
2. La ce vârstă apare și cât durează
Într-o meta-analiză a 46 de studii din 24 de țări, vârsta medie a menopauzei naturale a fost de 48,8 ani la nivel global, cea mai mare fiind în Europa și Australia. În două cohorte europene cu peste 5000 de femei din 9 țări, un sfert dintre femei ajunseseră la menopauză până la 50,8 ani, iar vârsta mediană a fost de 54 de ani. Fumatul o grăbește cu aproximativ un an.[3] Reperul „în jur de 51 de ani”, pe care îl auziți cel mai des, este valabil pentru Europa și America de Nord. Perimenopauza începe, de regulă, cu câțiva ani înainte; tranziția tardivă singură durează în medie 1-3 ani.[1]
Menopauza precoce (sub 45 de ani)
Într-o meta-analiză a 31 de studii, a fost estimată la 12,2% dintre femei.[4] Merită discutată cu medicul, pentru că anii în plus fără estrogeni se simt pe os și pe inimă.
Insuficiența ovariană prematură (sub 40 de ani)
Pierderea activității ovariene înainte de 40 de ani. Ghidul european ESHRE din 2024 o diagnostichează după cicluri dezordonate de cel puțin 4 luni și FSH peste 25 UI/L; prevalența este de aproximativ 3,5-3,7%, mai mare decât cifra clasică de 1%.[4] Este altceva decât o perimenopauză obișnuită: evaluarea și tratamentul aparțin medicului endocrinolog sau ginecolog.
3. Cum se manifestă
Bufeurile și transpirațiile nocturne
Sunt cel mai cunoscut simptom și apar la până la 80% dintre femei. Și durează mai mult decât v-ați aștepta: în cohorta americană SWAN, care a urmărit peste 1400 de femei cu simptome frecvente, durata mediană a fost de 7,4 ani, iar după ultima menstruație simptomele au mai persistat, în medie, 4,5 ani. Când încep devreme, în premenopauză sau la începutul tranziției, durata mediană depășește 11,8 ani; când încep abia după menopauză, se opresc de obicei în 3-4 ani.[5] Mecanismul stă în hipotalamus, centrul termoreglării, care își pierde frâna estrogenică. De aceea medicamentele noi care acționează exact acolo au efect, iar dieta, pe acest simptom anume, are un efect limitat. Vă spun asta de la început, ca să știți la ce să vă așteptați de la farfurie.
Somnul
În aceeași cohortă, aproape o treime dintre femei (30,8%) raportau deja la 42-52 de ani cel puțin o dificultate de somn, cel mai des trezirea în timpul nopții, cea din prima frază a articolului; dificultățile au crescut pe măsură ce tranziția a avansat și au fost mai frecvente la femeile cu bufeuri. O analiză pe 10 ani a găsit simptome de insomnie la 31-42% dintre femeile perimenopauzale în orice an al studiului.[6] Bufeurile, insomnia și dispoziția scăzută se agravează una pe alta; în practică le văd aproape întotdeauna împreună, ca un grup, nu ca simptome separate.
Dispoziția
Riscul de simptome depresive crește în tranziție, inclusiv la femei care nu au avut niciodată depresie: într-un studiu american, șansele au fost de peste 4 ori mai mari decât în premenopauză, iar în cohorta SWAN riscul unui episod depresiv major a fost de 2-4 ori mai mare în perimenopauză și în postmenopauza timpurie, independent de bufeuri.[7] Ghidul NICE recomandă ca, pentru simptomele depresive apărute odată cu celelalte simptome de menopauză, medicul să ia în considerare terapia hormonală sau terapia cognitiv-comportamentală; antidepresivele nu se dau de rutină, ca primă linie, pentru bufeuri.[2] Depresia propriu-zisă este altceva: se evaluează și se tratează separat, de medicul de specialitate.
Sindromul genito-urinar
Uscăciunea, arsura și durerea la contact, urgența urinară și infecțiile urinare repetate formează, din 2014, „sindromul genito-urinar al menopauzei”. Afectează, după estimările societății americane de menopauză, între 27% și 84% dintre femeile postmenopauzale, este subdiagnosticat și, spre deosebire de bufeuri, rămâne și se accentuează în timp: este o afecțiune cronică și progresivă, care răspunde bine la tratament local. Merită adus în discuție la consult, chiar dacă vine greu.[8]
Sângerările
Ciclurile neregulate sunt regula, dar în perimenopauză apar și menstruații lungi sau abundente: în substudiul SWAN cu calendare menstruale zilnice, 77,7% dintre femei au avut cel puțin trei episoade de menstruație de 10 zile sau mai mult, iar 34,5% cel puțin trei episoade de sângerare abundentă. Sângerările abundente sunt o cauză frecventă de deficit de fier și de anemie; de aceea majoritatea ghidurilor recomandă verificarea hemoglobinei și a feritinei la aceste femei.[9] În practica mea, feritina este printre primele analize pe care le cer la o femeie obosită în acești ani.
Simptomele digestive
Balonarea, constipația sau schimbarea tranzitului îmi sunt relatate des de femeile aflate în perimenopauză, dar datele publicate sunt puține: o analiză a 122 de studii din 1981-2024 a găsit constipația drept cel mai studiat simptom, fără cifre de prevalență agregate, iar în sondajul global al Fundației Roma tiparul simptomelor intestinale s-a schimbat între premenopauză și postmenopauză.[10] Concluzia practică este una singură: simptomele digestive noi după 45-50 de ani merită evaluate ca orice simptom digestiv nou la această vârstă, cu screeningul de cancer colorectal la zi, înainte de a le pune pe seama hormonilor.
4. Ce se schimbă în corp, dincolo de simptome
Despre partea aceasta se vorbește mai puțin, deși pe termen lung contează cel mai mult: ce se întâmplă în tăcere cu mușchii, grăsimea, oasele și vasele de sânge.
Compoziția corporală
În SWAN, unde compoziția a fost măsurată repetat prin DXA (absorbțiometrie duală cu raze X, aceeași metodă folosită pentru densitatea osoasă), greutatea a crescut liniar cu vârsta, cu aproximativ 0,25 kg pe an, fără niciun salt la începutul tranziției. Ce s-a schimbat odată cu tranziția a fost altceva, și aici merită să vă opriți o clipă: ritmul de acumulare a grăsimii s-a dublat (de la 0,25 la 0,45 kg pe an), masa slabă a început să scadă, iar grăsimea s-a depus preferențial pe abdomen, în jurul organelor; procesul a continuat până la aproximativ 2 ani după ultima menstruație. La finalul tranziției, o femeie tipică avea cu aproximativ 1,6 kg (6%) mai multă grăsime și cu 1,9 puncte procentuale mai puțină masă slabă, la o greutate doar puțin mai mare.[11]
Consumul de energie
Scade. Într-un studiu cu cameră metabolică, cheltuiala energetică din somn a scăzut de 1,5 ori mai mult la femeile care au devenit postmenopauzale decât la cele care nu, iar oxidarea grăsimilor a scăzut cu 32% doar la primele; într-o altă cohortă, scăderea a venit mai ales din mai puțină activitate fizică, cu metabolismul de repaus stabil.[12] Mecanismul diferă între studii, direcția nu: la aceeași mâncare, corpul consumă mai puțin.
Osul
Densitatea osoasă se schimbă puțin în premenopauză, dar scade rapid în tranziția tardivă (aproximativ 1,6% pe an la coloana lombară) și în primii ani de postmenopauză (aproximativ 2% pe an). În cei 3 ani din jurul ultimei menstruații (de la 1 an înainte până la 2 ani după) se pierd în jur de 7,4% la coloană și 5,8% la col femural; pe 10 ani, 10,6% și respectiv 9,1%.[13] În Europa, osteoporoza afectează 22,1% dintre femeile de 50 de ani și peste.[14] Fereastra aceasta de 3 ani din jurul ultimei menstruații este perioada în care calciul, vitamina D, proteinele și mișcarea cu încărcare contează cel mai mult; de aceea insist pe ele exact atunci.
Colesterolul și inima
În SWAN, doar colesterolul total, LDL-colesterolul („colesterolul rău”) și apolipoproteina B au crescut abrupt în anul din jurul ultimei menstruații (LDL cu aproximativ 5 mg/dl pe an în acel interval, față de 1,6 înainte și aproape zero după), un tipar explicat de menopauză, nu de vârstă; glicemia, tensiunea și markerii de inflamație au crescut liniar, cu vârsta. Asociația Americană a Inimii descrie tranziția menopauzală ca o perioadă de accelerare a riscului cardiovascular și o fereastră critică pentru prevenție.[15]
Toate acestea se adună în ceea ce medicii numesc sindrom metabolic: talie mare, trigliceride și glicemie crescute, HDL („colesterolul bun”) scăzut, tensiune mare. În SWAN, dintre femeile fără sindrom metabolic la începutul studiului, 13,7% l-au dezvoltat până la ultima menstruație, iar șansele au crescut cu 45% pentru fiecare an petrecut în perimenopauză, independent de vârstă, greutate și fumat.[16]
Mai degrabă schimbă forma decât cifra de pe cântar. Greutatea crește cu vârsta, în același ritm înainte și după începutul tranziției. Menopauza schimbă altceva: compoziția și distribuția. Mai multă grăsime, mai ales pe abdomen, și mai puțin mușchi, la aceeași greutate.[11] De aceea, în practica mea, cântarul singur spune puțin în acești ani; circumferința taliei și forța musculară spun mai mult.
5. Semnele care cer consult fără amânare
- orice sângerare vaginală după 12 luni fără menstruație. La majoritatea femeilor cauza este benignă, dar într-o meta-analiză a 129 de studii, aproximativ 9% dintre femeile cu sângerare postmenopauzală au avut cancer endometrial (13% în Europa de Vest), iar 91% dintre cancerele endometriale s-au anunțat exact prin această sângerare. De aceea o evaluează medicul de fiecare dată, chiar dacă a fost o singură pată;[17]
- menstruații abundente sau prelungite, mai ales cu oboseală, palpitații sau anemie la analize;
- simptome de menopauză înainte de 40 de ani;
- scădere în greutate pe care ați observat-o fără să fi schimbat nimic;
- un nodul sau o modificare la sân;
- durere osoasă persistentă sau o fractură după o cădere de la propria înălțime;
- dispoziție depresivă care persistă sau gânduri de a vă face rău.
6. Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul este, în cele mai multe cazuri, clinic; probabil ați bănuit deja asta din tabelul de mai sus. Ghidul NICE, actualizat în 2024 și revizuit din nou în aprilie 2026, este explicit:[2]
Ce se exclude înainte de a pune totul pe seama hormonilor
Simptomele perimenopauzei sunt nespecifice, iar câteva boli tratabile le imită destul de bine. Iată ce cer sau verific, în practica mea, înainte de orice plan:
| Ce se exclude | De ce seamănă | Cu ce |
|---|---|---|
| Disfuncția tiroidiană | Oboseală, transpirații, palpitații, insomnie, modificări de greutate și de ciclu. În Europa, aproximativ 5% din populație are un hipotiroidism nediagnosticat, mai frecvent la femei și cu vârsta.[18] | TSH (hormonul de stimulare tiroidiană; la nevoie tiroxina liberă, FT4, și anticorpii tiroidieni), interpretate de medic |
| Deficitul de fier | Oboseală, palpitații, somn agitat, picioare neliniștite; frecvent după sângerări abundente.[9] | Hemoleucogramă și feritină |
| Prediabetul și diabetul | Oboseală, sete, infecții repetate; riscul metabolic crește în tranziție.[16] | Glicemie și hemoglobină glicată |
| Cauze ginecologice | Fibroame, polipi, hiperplazie sau cancer endometrial, la sângerări abundente sau neregulate. | Consult ginecologic, ecografie, la nevoie biopsie |
| Cauze digestive | Balonare și tranzit schimbat după 45-50 de ani.[10] | Evaluare gastroenterologică și screening colorectal la zi |
7. Tratamentul, pe scurt: ce decide medicul
Tratamentul îl stabilește medicul ginecolog sau endocrinolog, după simptome, vârstă, timpul scurs de la ultima menstruație, istoricul personal și familial și preferințele Dumneavoastră. Descriu mai jos logica opțiunilor, fără doze, ca să înțelegeți ce vă poate propune medicul și de ce:
Aceeași poziție din 2023 trece la „nerecomandate”, din lipsă de dovezi: suplimentele și remediile din plante (nivel I-II), alimentele și extractele din soia, equolul, evitarea declanșatorilor, exercițiul fizic, yoga și tehnicile de relaxare (nivel II) și modificarea dietei (nivel III).[5] Pe bufeuri, repet. Pentru mușchi, os, talie și inimă, aceleași lucruri au dovezi solide, din alte studii, pe alte obiective. Pe distincția aceasta se sprijină tot articolul următor.
8. Monitorizare și analize de urmărit
Ghidul NICE recomandă reevaluarea oricărui tratament la 3 luni și apoi anual, cu discutarea sănătății osoase și a screeningului la fiecare vizită.[2] Dincolo de tratament, anii de tranziție sunt momentul în care merită să vă uitați la lucrurile care se schimbă în tăcere:
- profilul lipidic, glicemia, tensiunea arterială și circumferința taliei: autorii SWAN recomandă monitorizarea lipidelor în perimenopauză tocmai pentru că LDL sare în anul din jurul ultimei menstruații;[15]
- TSH, hemoleucograma și feritina, la primele simptome, înainte de a le pune pe seama hormonilor;[18]
- vitamina D (25-OH), dacă medicul o consideră necesară, ca doza de supliment să pornească de la valoarea Dvs. reală;
- densitatea osoasă (DXA), la indicația medicului, după factorii de risc și scorul FRAX (calculatorul de risc de fractură la 10 ani);
- screeningul organizat: în Uniunea Europeană, mamografia la 50-69 de ani, testul imunochimic fecal pentru cancerul colorectal la 50-74 de ani și testul HPV la 30-65 de ani; în România, programul de screening colorectal ROCCAS invită persoanele de 50-74 de ani la testul fecal prin medicul de familie.[23]
9. Unde își are locul alimentația
Dacă vă uitați la lista de mai sus, alimentația are un cuvânt de spus exact acolo unde schimbările sunt tăcute și de durată: masa musculară, grăsimea abdominală, osul, colesterolul, glicemia. Aici dovezile sunt solide, iar fereastra de intervenție este acum, cât timp procesele sunt în curs, nu consolidate. Pe bufeuri, în schimb, dieta are efect limitat, iar cine vă promite altceva contrazice ghidurile. În practica mea, planul pornește de la proteine, calciu și fibre, pe un tipar mediteranean, și abia apoi ajunge la calorii. Detaliile, dovezile și un model de plan pe 3 zile sunt în articolul următor.
Sunteți în perimenopauză și vreți să știți ce puteți face din farfurie?
În completarea evaluării și a tratamentului stabilite de medic, vă pot ajuta cu un plan alimentar construit pe etapa în care vă aflați: proteine suficiente pentru mușchi, calciu calculat pentru os, un tipar care protejează inima și talia. Îl ajustez apoi după jurnalul și analizele Dvs.
Programați o consultație Citiți articolul 2: Alimentația în perimenopauzăSurse
- Harlow S.D. et al. Executive Summary of the Stages of Reproductive Aging Workshop + 10: Addressing the Unfinished Agenda of Staging Reproductive Aging. J Clin Endocrinol Metab, 2012. doi.org/10.1210/jc.2011-3362
- NICE. Menopause: identification and management (NG23). 2015, actualizat 2024 și aprilie 2026. nice.org.uk/guidance/ng23
- Schoenaker D.A. et al. Socioeconomic position, lifestyle factors and age at natural menopause: a systematic review and meta-analyses of studies across six continents. Int J Epidemiol, 2014. doi.org/10.1093/ije/dyu094 · Dratva J. et al. Is age at menopause increasing across Europe? Results on age at menopause and determinants from two population-based studies. Menopause, 2009. doi.org/10.1097/gme.0b013e31818aefef
- Panay N. et al. Evidence-based guideline: premature ovarian insufficiency. Hum Reprod Open, 2024. doi.org/10.1093/hropen/hoae065 · Golezar S. et al. The global prevalence of primary ovarian insufficiency and early menopause: a meta-analysis. Climacteric, 2019. doi.org/10.1080/13697137.2019.1574738
- Avis N.E. et al. Duration of Menopausal Vasomotor Symptoms Over the Menopause Transition. JAMA Intern Med, 2015. doi.org/10.1001/jamainternmed.2014.8063 · The North American Menopause Society. The 2023 nonhormone therapy position statement of The North American Menopause Society. Menopause, 2023. doi.org/10.1097/GME.0000000000002200
- Kravitz H.M. et al. Sleep disturbance during the menopausal transition in a multi-ethnic community sample of women. Sleep, 2008. pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2491500 · Ciano C. et al. Longitudinal Study of Insomnia Symptoms Among Women During Perimenopause. J Obstet Gynecol Neonatal Nurs, 2017. doi.org/10.1016/j.jogn.2017.07.011
- Freeman E.W. et al. Associations of Hormones and Menopausal Status With Depressed Mood in Women With No History of Depression. Arch Gen Psychiatry, 2006. doi.org/10.1001/archpsyc.63.4.375 · Bromberger J.T. et al. Major depression during and after the menopausal transition: Study of Women’s Health Across the Nation (SWAN). Psychol Med, 2011. doi.org/10.1017/S003329171100016X
- The North American Menopause Society. The 2020 genitourinary syndrome of menopause position statement of The North American Menopause Society. Menopause, 2020. doi.org/10.1097/GME.0000000000001609 · Portman D.J., Gass M.L. Genitourinary syndrome of menopause: new terminology for vulvovaginal atrophy from the International Society for the Study of Women’s Sexual Health and the North American Menopause Society. Maturitas, 2014. doi.org/10.1016/j.maturitas.2014.07.013 · Nappi R.E. et al. The role of hormone therapy in urogenital health after menopause. Best Pract Res Clin Endocrinol Metab, 2021. doi.org/10.1016/j.beem.2021.101595
- Paramsothy P. et al. Bleeding patterns during the menopausal transition in the multi-ethnic Study of Women’s Health Across the Nation (SWAN): a prospective cohort study. BJOG, 2014. doi.org/10.1111/1471-0528.12768 · Mansour D., Hofmann A., Gemzell-Danielsson K. A Review of Clinical Guidelines on the Management of Iron Deficiency and Iron-Deficiency Anemia in Women with Heavy Menstrual Bleeding. Adv Ther, 2021. doi.org/10.1007/s12325-020-01564-y
- Shaw N., Abbott R., Pettinger C. The volume and characteristics of research on gastrointestinal symptoms in ‘natural’ peri- and postmenopause: A scoping review. Womens Health (Lond), 2025. doi.org/10.1177/17455057251387470 · Sarnoff R.P. et al. Sex Differences, Menses-Related Symptoms and Menopause in Disorders of Gut-Brain Interaction. Neurogastroenterol Motil, 2025. doi.org/10.1111/nmo.14977
- Greendale G.A. et al. Changes in body composition and weight during the menopause transition. JCI Insight, 2019. doi.org/10.1172/jci.insight.124865 · Karvonen-Gutierrez C., Kim C. Association of Mid-Life Changes in Body Size, Body Composition and Obesity Status with the Menopausal Transition. Healthcare (Basel), 2016. doi.org/10.3390/healthcare4030042
- Lovejoy J.C. et al. Increased visceral fat and decreased energy expenditure during the menopausal transition. Int J Obes (Lond), 2008. doi.org/10.1038/ijo.2008.25 · Duval K. et al. Effects of the menopausal transition on energy expenditure: a MONET Group Study. Eur J Clin Nutr, 2013. doi.org/10.1038/ejcn.2013.33
- Finkelstein J.S. et al. Bone Mineral Density Changes during the Menopause Transition in a Multiethnic Cohort of Women. J Clin Endocrinol Metab, 2008. doi.org/10.1210/jc.2007-1876 · Greendale G.A. et al. Bone mineral density loss in relation to the final menstrual period in a multiethnic cohort: Results from the Study of Women’s Health Across the Nation (SWAN). J Bone Miner Res, 2012. doi.org/10.1002/jbmr.534
- Kanis J.A. et al. SCOPE 2021: a new scorecard for osteoporosis in Europe. Arch Osteoporos, 2021. doi.org/10.1007/s11657-020-00871-9
- Matthews K.A. et al. Are Changes in Cardiovascular Disease Risk Factors in Midlife Women Due to Chronological Aging or to the Menopausal Transition? J Am Coll Cardiol, 2009. doi.org/10.1016/j.jacc.2009.10.009 · El Khoudary S.R. et al. Menopause Transition and Cardiovascular Disease Risk: Implications for Timing of Early Prevention: A Scientific Statement From the American Heart Association. Circulation, 2020. doi.org/10.1161/CIR.0000000000000912
- Janssen I. et al. Menopause and the Metabolic Syndrome: The Study of Women’s Health Across the Nation. Arch Intern Med, 2008. doi.org/10.1001/archinte.168.14.1568 · Pu D. et al. Metabolic syndrome in menopause and associated factors: a meta-analysis. Climacteric, 2017. doi.org/10.1080/13697137.2017.1386649
- Clarke M.A. et al. Association of Endometrial Cancer Risk With Postmenopausal Bleeding in Women: A Systematic Review and Meta-analysis. JAMA Intern Med, 2018. doi.org/10.1001/jamainternmed.2018.2820 · NICE NG12. Suspected cancer: recognition and referral. nice.org.uk/guidance/ng12
- Garmendia Madariaga A. et al. The Incidence and Prevalence of Thyroid Dysfunction in Europe: A Meta-Analysis. J Clin Endocrinol Metab, 2014. doi.org/10.1210/jc.2013-2409 · Hollowell J.G. et al. Serum TSH, T4, and Thyroid Antibodies in the United States Population (1988 to 1994): National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES III). J Clin Endocrinol Metab, 2002. doi.org/10.1210/jcem.87.2.8182
- Maclennan A.H. et al. Oral oestrogen and combined oestrogen/progestogen therapy versus placebo for hot flushes. Cochrane Database Syst Rev, 2004. doi.org/10.1002/14651858.CD002978.pub2
- The North American Menopause Society. The 2022 hormone therapy position statement of The North American Menopause Society. Menopause, 2022. doi.org/10.1097/GME.0000000000002028 · U.S. Food and Drug Administration. HHS Advances Women’s Health, Removes Misleading FDA Warnings on Hormone Replacement Therapy, 10 noiembrie 2025. fda.gov - comunicat
- European Medicines Agency. Veoza (fezolinetant) - EPAR. ema.europa.eu/en/medicines/human/EPAR/veoza · European Medicines Agency. Direct Healthcare Professional Communication: Veoza (fezolinetant) - risk of drug-induced liver injury. 2024. ema.europa.eu - DHPC Veoza · U.S. Food and Drug Administration. FDA adds warning about rare occurrence of serious liver injury with use of Veozah (fezolinetant). 2024. fda.gov - Veozah
- European Medicines Agency. CHMP summary of positive opinion for Lynkuet (elinzanetant), 18 septembrie 2025. ema.europa.eu - Lynkuet · U.S. Food and Drug Administration. Lynkuet (elinzanetant) prescribing information, octombrie 2025. accessdata.fda.gov - Lynkuet
- Toes-Zoutendijk E. et al. European Code Against Cancer, 5th edition - organised cancer screening programmes. Mol Oncol, 2026. pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12809467 · Consiliul Uniunii Europene. Council updates its recommendation to screen for cancer, 9 decembrie 2022. consilium.europa.eu · Manuc M. et al. Introducing Colorectal Cancer Screening in Romania - Preliminary Results from the Regional Pilot Programs (ROCCAS). J Gastrointestin Liver Dis, 2024. doi.org/10.15403/jgld-5380
